Draga Anja Andersen, iti scriu citeva rinduri pentru a te convinge sa te intorci acasa. Mai intii, iti marturisesc ca m-am uitat la meciul cu Buducnost si, cu toate ca nu ma pricep la handbal, cred ca ai facut un miracol in citeva zile. Niciodata nu am vazut Oltchim-ul jucind atit de frumos si de pasionant. Cu toate astea, iti cer sa pleci, de fapt nu iti cer, ci incerc sa te conving. Am citeva argumente.Cred ca daca ai gasi 200.000 de euro pe strada si ai afla ca i-a pierdut casierul care se ducea sa plateasca salariile la combinatul Oltchim, i-ai duce imediat celor care trebuie sa beneficieze de ei. Poate nu ai stiut, dar acesti 200.000 de euro, cit este salariul tau pe un an, nu sunt banii dlui Roibu, asa cum ti s-a sugerat, fiindca acest combinat chimic nu este al lui si nici al unei societati private. Acesti bani sunt ai clubului, ce e drept, dar o mare parte din ei, covirsitoare, vin de la muncitori, nu de la sponsori. Practic, tu esti platita, pe cai ocolite, care s-ar putea sa fie cindva obiectul unei anchete, cu banii statului romin, un stat sarac, care tocmai s-a mai imprumutat de alte miliarde de euro. Uita-te pe google si compara salariile din Rominia cu cele din tara ta natala, intereseaza-te sa vezi cit de saraci suntem, cit scandal este in tara fiindca suntem furati si inselati.Poate te va surprinde, draga Anja, dar tu esti,practic, un functionar public, fiindca banii sunt mai ales ai statului. Iar la noi, un functionar public cistiga 2000 de euro pe an, asadar nu e drept ce faci, nu e frumos.Desigur, suporterii te admira, te doresc la echipa, asa incit vei fi tentata sa ramii si sa ignori ceea ce iti spun. Si, la urma urmei, tu alegi, dar vreau sa o faci in cunostinta de cauza, sa stii ca iei, practic, bani de la un combinat care are datorii imense, care nu isi plateste impozitele, care isi concediaza muncitorii. Nu cred ca in tara ta natala ai mai iesi pe strada daca o uzina care e in pragul falimentului si trimite oameni la somaj te-ar plati pe tine regeste. Nici daca acea uzina ar fi privata, daramite daca ar fi a statului. Asa ceva e de neinchipuit in tara ta si nu vad de ce as fi fericit ca in tara mea se poate orice.Desigur ca ori cu 200.000 de euro, ori fara ei, noi tot saraci lipiti suntem. Problema este insa una morala si de corectitudine politica, fiindca se cheltuiesc bani ai statului, care trebuie sa mearga la spitale si scoli, la casele de batrini si in autostrazile pe care nu le avem. Cu banii astia putem salva vietile a patru copii bolnavi de leucemie, pe care statul ii inscrie pe liste de asteptare pina mor, de sarac ce e. Apoi, daca ar fi decis Guvernul ca trebuie sa investim in handbal, fiindca aceasta este prioritatea noastra, ar fi fost corect politic , numai ca aici plateste un orasel mic, un grup de citeva mii de angajati care si asa nu stiu daca mai au un loc de munca la anul, o comunitate care isi numara fiecare sfant.Cred ca nu stiai aceste lucruri, sunt sigur ca l-ai considerat pe dl Roibu un om de afaceri privat care are un combinat mostenit de la familia lui. Sau l-ai crezut presedintele unei companii infloritoare, ai carei actionari au decis sa investeasca in reclama prin handbal. Imi pare rau sa iti spun ca nu este asa, dl Roibu este un director la o companie a statului ce tocmai a cerut Comisiei Europene aprobarea pentru inca un imprumut, pentru inca un ajutor. Al citelea ? Nu mai tin minte.La noi se spune ca nu ii trebuie chelului tichie de margaritar. Un combinat aflat la ananghie, care vinde fier vechi pentru a da salarii, care nu a mai platit curentul electric si nici gazele sau caldura, un oras mic care deocamdata nu are bani pentru locuinte sociale, aceasta este conjunctura in care te afli, draga Anje. Pentru aceasta, te rog sa pleci, fiindca din aceasta situatie nimeni nu are dreptul sa ia niciun cent. E jignitor sa ia cineva un cent de la noi si e degradant pentru cine o face. Nu cred ca presa din Danemarca stie in ce te-ai bagat, fiindca te-ar chema imediat acasa daca ar fi la curent cu provenienta salariului tau. Nu vreau sa cred ca vreun romin a ajuns atit de jos incit sa primeasca un salariu de sute de mii de euro de la vreun stat amarit din Africa. Mi-ar fi rusine ca face asta, asa incit te rog sa nu o faci nici tu cu noi.Sper ca ai inteles, stimata Anja Andersen. Cu banii tai, toti copiii din oras ar avea, in urmatorii zece ani, posibilitatea sa tina in mina o carte de Andersen. Pentru moment, nu au aceasta posibilitate.Acum ai inteles ?Drum bun, Anja, mi-a facut placere sa iti scriu.