Fost prefect de Vilcea, fost consul, actual profesor universitar si director la BNR, Mircea Perpelea e ori in echilibru, ori in cumpana, nici eu nu stiu. Viitorul sau ar putea sa sune mai bine decit trecutul sau dimpotriva, totul tine de atitudine. Iar daca intuiesc bine, Mircea Perpelea a fost excesiv de modest, s-a temut de marile inaltimi. Cu putin mai mult curaj, ar fi fost o figura importanta si convingatoare a lumii politice, fiindca prin Vilcea putini sunt, in zona sa, mai pregatiti si mai dotati intelectual. O frica si o umilinta ce par ancestrale l-au blocat pe acest om la un nivel excelent, dar insuficient fata de ceea ce i-ar fi permis gena, pregatirea, experienta si chiar sansa. Fiindca sansa nu l-a ocolit, doar ca nici nu a riscat prea mult vreodata.Este si o chestiune de bun simt aici, Perpelea facindu-si,pe vremuri, inutile dar elegante procese de constiinta ca a fost activist judetean la UTC. Altii nu si-au facut si au ajuns, de pilda,un Copos. In fine, nu despre asta voiam sa scriu, nu vreau sa ii fac un portret lui Mircea Perpelea, ci sa spun ce crede el despre salvarea Rominiei din criza. Mircea Perpelea a fost, luni, invitatul meu la emisiunea „Criterii politice”, dar, ca de obicei, invitatii spun in pauza sau la final mai mult decit in direct. Si iata, pe scurt,ce spune Mircea Perpelea.”Sa ii aprinda toata lumea luminari lui Basescu pentru a gasi o solutie, pentru a avea inspiratie. Daca intr-un asemenea moment sacrifica actuali favoriti si in primul rind pe cine stim cu totii, atunci, mai avem o sansa. Cu un lider credibil la guvernare si fara fostii acoliti, se poate regenera totul. Apoi, planificat si in forta, va fi nevoie de un program national de atragere de fonduri europene, ceva de inalt nivel, cu termene, cu echipe de specialisti, cu antrenarea bancilor, a tuturor factorilor centrali si locali, ca un fel de mobilizare generala. Insa asta se poate doar cu un om extrem de puternic la guvernare si fara compromisuri.”Asta crede Mircea Perpelea si, cinstit vorbind, e o solutie. In ceea ce priveste destinul invitatului meu de luni, parca as filosofa putin, spunind ca rareori am vazut o personalitate de acest nivel care sa iubeasca mai mult umbra decit soarele. Pacat.