Printre eroii din mitologia elena, Cadmus este aproape un anonim. Nici macar nu a fost vreun fiu de zeu, precum Heracles, si nici nu s-a bucurat de protectia vreunui zeu. Niciuna din faptele sale nu a avut ecoul vreuneia dintre cele puse pe seama lui Heracles, Tezeu, Perseus s.a., fara sa fie insa mai putin grandioase. Le-a faptuit intr-o singuratate absoluta, fara martori, asemenea unui alpinist din zilele noastre, pe care nu-l insotesc aplauzele spectatorilor.A fost fiul regelui din Tyr un detaliu biografic mult mai putin semnificativ decit acela de a fi fost fratele Europei. Sa retinem deci ca a fost fratele Europei, muritoarea de care s-a indragostit atotputernicul Zeus. Cind mai marele Olimpului, topit dupa frumoasa fenicianca, o rapi deghizat intr-un taur, Cadmus nu ezita sa inceapa cautarea si nu obosi pe urmele ei. Abia intr-un tirziu, dupa drumuri istovitoare, multe nici macar luminate de zeiasca speranta, Cadmus se indrepta spre oracolul din Delphi, ca ultima solutie: poate Apollo, prin preoteasa lui, ii va arata drumul spre Europa. Poate ca prima sa fapta eroica s-a petrecut tocmai cu aceasta ocazie. Apropiindu-se de oracolul lui Apollo, Cadmus l-a intilnit pe insusi Zeus, in cea mai nefericita si umilitoare ipostaza a sa: infrint si mutilat de un monstru care tocmai se pregatea sa-i dea lovitura de gratie. Noroc cu eroul nostru care, incepind sa cinte din fluier atit de frumos, i-a atras atentia monstrului. De atit a avut nevoie Zeus. Profitind de clipa de neatentie a adversarului, a putut sa-si recupereze fulgerul si sa intoarca in favoarea sa o lupta altfel pierduta. Asa l-a salvat Cadmus pe regele zeilor, care-i rapise sora.Pentru o asemenea fapta, recunostinta lui Zeus ar fi trebuit sa fie nemasurata. Putea sa-l faca nemuritor, sau macar sa-i spuna unde o poate gasi pe Europa. Nici una, nici alta. Sau poate ca recunostinta zeilor vine in forme de care muritorii nu-si dau seama. Cert este ca dupa intilnirea cu preoteasa oracolului, Cadmus a inteles ca sora lui este pierduta pentru totdeauna. Pentru consolare, a fost sfatuit sa se ia dupa o juninca si, acolo unde ea va cadea moarta de oboseala, sa ridice o cetate, iar tara inconjurata de juninca, in fuga ei disperata si oarba, sa o numeasca Europa, in amintirea surorii lui. Dar Cadmus nu avea sa afle niciodata ca respectiva juninca era chiar sora sa, abandonata de „taurul” Zeus.Unele variante ale mitului ni-l arata pe Cadmus ca aducind oamenilor alfabetul. Dupa ce a ucis un balaur, la sfatul Athenei, zeita intelepciunii, Cadmus i-a semanat coltii si din ei au rasarit literele alfabetului. Iata asadar originea feniciana a alfabetului, asocierea cu numele lui Cadmus disparind insa din memoria oamenilor. O fapta cu nimic mai prejos decit aducerea focului de catre Prometeu. Moartea i-a fost la fel de anonima, ca si viata. Apropiindu-i-se sfirsitul, a dorit sa fie metamorfozat in blindul sarpe domestic, sarpele casei. Desi pasnic si aducator de noroc, oamenii il trateaza ca pe orice sarpe, infricosati de el, gata oricind sa-l ucida. Un sarpe cuminte si contemplativ (asa cum a fost, de fapt, in esenta ei, firea lui Cadmus), expus in orice moment reactiei dusmanoase a oamenilor. Acestia, din necunoastere, fie o iau la fuga speriati de intilnirea cu el, fie se caznesc sa-l omoare, asimilindu-l cu un pericol ce trebuie inlaturat. Foarte putini dintre ei se gindesc sa-l adopte, sa-l indrageasca si sa-l trateze ca pe orice animal de companie.Semnatura: Constantin Smedescu