Pedelistul Vali Matei dovedeste mult realism, atunci cind afirma ca postul de director-general la Agricultura nu i se potriveste. Exista in acest caz o mare doza de sinceritate si onestitate, valori morale de care putini rechini politici de pe aceste meleaguri sunt in stare. / Prin refuzul sau de a ocupa acest post, un refuz care devine – pina la urma – o pilda morala, Vali Matei ne sugereaza, in fond, altceva: faptul ca in PD-L Olt este o mare debandada. Singurul care poate face ordine cu adevarat in acest partid, primarul Darius Vilcov, refuza – parca – sa apuce taurul de coarne si sa se lepede – ca de Satana – de toate lichelele din jurul sau, care-l pindesc, ca niste hiene, sa-i infiga coltii pe la spate. Refuz, cu obstinatie sa cred variantele care circula prin oras, cum ca Darius Vilcov ar fi la mina viceprimarului Balasescu, ca acesta l-ar santaja cu anumite lucruri legate de patimi lumesti, trupesti sau din cele privitoare la trasul ierbii pe nas, refuz sa cred ca, la inteligenta si instructia sa intelectuala, Darius Vilcov ar putea fi ostatecul vreunul subordonat de-ai sai, care – vorba ceea – sunt cita frunza si iarba, dar majoritatea au creierele mici cit boaba de ienupar” / Slatinenii si toti simpatizantii lui Darius Vilcov (fiindca, sa stiti, electoratul numeros al lui Vilcov nu este pro PD-L, ci este pro Darius si atit) nu inteleg, oricit s-ar stradui, de ce Darius Vilcov a pus piciorul pe frina si risca – prin non-combat-ul sau, sa fie batut mar la europarlamentare. Poate s-a plictisit de atita politica, poate s-a scirbit de numeroasele jocuri murdare si subterane pe care trebuie sa le faca un politician, poate ca – in sfirsit – si-a dat seama ca valorile lui morale, cu care a fost innobilat de onorabila sa familie basarabeana, nu sunt compatibile, in niciun chip, cu abjectia si imoralitatea pe care-l presupune politica in ziua de azi. / Daca este asa, atunci Darius Vilcov trebuie sa fie fericit. Poate, fara sa vrea, i-a transmis si lui Vali Matei acest sentiment autocritic, fapt ce l-a determinat pe acesta sa spuna ca scaunul de la agricultura nu e de nasul lui. Ce lectie de morala mai frumoasa decit asta poate sa mai existe in aceasta lume mizerabila? Ce poate fi mai de bun-simt decit aceasta atitudine de a spune raspicat unui sef politic? ” – Domnule, eu sunt de meserie jurist, nu agricultor, pune-ma la locul care mi se potriveste!”