Domnule Iohannis,

 

Acum, când sunteți aproape sută la sută candidatul Dreptei, revin cu o completare la scrisoarea pe care v-am adresat-o în iunie și care a fost citită de peste o sută de mii de români.

Sper că printre ei s-a strecurat și unul de origine germană. 

Vă precizez încă o dată că nu sunt genul de femeie pe care să o înfierbântați, așa cum ați reușit cu nu știu care doamnă prezentă la ultimul Congres. Iar dacă vreți să spulberăm orice îndoială, voi spune că nu vă consider un bărbat carismatic, nici măcar o persoană foarte plăcută și nu aș dori neapărat să mă aflu în cercul dumneavoastră de prieteni și cunoștințe.

Cred însă cu tărie că ați putea reuși schimbarea la față a României.

Nu pentru că ați fi cel mai deștept, nici cel mai cinstit, nici cel mai bun cunoscător al problemelor țării. Oamenii care au aceste calități stau departe de politică și chiar de administrație, fiindcă e politizată până la măduvă.

Puteți însă reuși dintr-un motiv simplu și anume fiindcă sunteți deosebit.

Vorbiți puțin, câtă vreme ceilalți pălăvrăgesc de 25 de ani.

Vă place să dormiți în patul dumneavoastră pe când ceilalți visează doar la cinci stele.

Sunteți de religie protestantă într-o vreme când fariseii politici se întrec în a pupa icoane. În plus, știu că etica protestantă îndeamnă la muncă.

Nu vă place să zburați cu avionul, iar ceilalți stau doar pe avioane, neglijând treburile de acasă.

Consider că este suficient să aveți aceste “defecte” pentru a fi un om providențial pentru România. Luate la un loc, “defectele” dumneavoastră sunt bune fiindcă fac de rușine “calitățile” lor.

Sunteți altfel și românii vor să vină la cârma statului cineva altfel.

Însă pentru mine asta nu este de ajuns.

Ar mai fi nevoie să sugerați națiunii că munca îl face pe om. Ceilalți sugerează că șmecheria e cheia succesului.

Ar mai fi nevoie să arătați că a fi neamț înseamnă a aparține unei civilizații a instituțiilor puternice, capabile să fie stâlpii societății.

Iar acum am ajuns la punctul culminant al dorințelor mele: să demonstrați că statul de drept este comoara națiunii, fără de care nicio țară nu se poate numi occidentală. Sper să-i puteți convinge de acest adevăr pe românii amețiți de demagogia stângii, pe românii mai puțin informați, pe cei manipulați de trusturile media toxice. De la un român acești oameni nu ar primi o asemenea învățătură – sunt fuduli – sper însă din tot sufletul să o primească de la un neamț.

Singura mea problemă ar fi ca dumneavoastră înșivă să credeți în sfințenia statului de drept. Înlocuiesc certitudinea cu o speranță.

În încheiere, vreau să vă întreb dacă sunteți conștient de marele pericol care vă așteaptă. Știți care ? Acela ca amestecându-vă cu ei să începeți să semănați cu ei.

Vi se va reproșa că sunteți tăcut, iar pericolul este să începeți să dați din gură.

Vi se va scoate pe nas că sunteți protestant, iar compromisul ar însemna să începeți să îi faceți curte Patriarhului.

Vi se va zice că nu sunteți român, iar lucrul grav ar fi să începeți să vă bateți cu pumnul în piept că muriți de patriotism.

Acum, iată, ați fost desemnat. Nici chiar PNL, în marea sa amețeală,  nu a vrut să se scufunde în Dâmbovița.

În plus, vor avea vanitatea să afirme că au adus, încă o dată, “domn străin”.

Acestea fiind spuse, vă informez că voi vota cu domnia voastră.

Fiindcă nu sunteți un Mitică.

Și eu m-am săturat de Mitici.

Pot pune însă o condiție ? Vreți, nu vreți, o voi pune.

Vă cer, în schimbul votului meu, șapte cuvinte, doar șapte. Rostiți, cu privire la cele întâmplate acum doi ani, această scurtă propoziție:

Nu a fost deloc corect pentru România.

Le-ați rostit ?

Spuneți-le și în public.

Și să vă ajute Dumnezeu.

 

Cu stimă,

Elena Popa, jurnalist