Ce ghinion pe mine să scriu despre lupta dintre Orban și Cîțu ! Chiar nu credeam că mi se va întâmpla vreodată o asemenea nenorocire în plan jurnalistic.

E mai rău ca atunci când am avut de ales între Ponta și Iohannis. Ce să fac însă, a la guerre comme a la guerre.
Ludovic Orban nu are substanța unui om de stat, personalitatea lui mi se pare destul de rarefiată. El însuși spune că e un om simplu, ceea ce mi-a plăcut. Ce mi-l face însă agreabil pe Orban este că nu pare un golan de nivel mondial, e unul de pe la noi.

Ca orice ins unsuros pe care unii l-au luat de slugă, Ludovic Orban rabdă însă cât rabdă și la un moment dat nu mai rabdă. Din acest punct de vedere, cred că are mai multă demnitate decât Crin Antonescu, iar dacă va fi popit, pe mulți va popi și el.

Golan internațional, în sens politic, desigur, mi se pare Cîțu.
Omul poate fi considerat marioneta perfectă, născut pentru trădare de țară, un instrument ideal în jocurile de interese care vor lăsa România în incapacitate de plată sau pe aproape.

Totuși, m-am născut la Rm. Vâlcea și știu ce înseamnă liceul acela energetic la care Cîțu nu a luat nici măcar treapta a doua.
Chestiunea cu colegiul american care costa 60 de mii de dolari/ an și pe care l-a putut urma scriind ”esee” este atât de cusută cu fir auriu de epolet încât ți se face lehamite.

Citiți continuarea articolului AICI.