Constantin Dârzan este cel care, până la sfârșitul anului care s-a încheiat, a fost manager de proiect al pretențiosului proiect turistic argeșean, viitoarea stațiune de interes naţional Ghițu-Molivișu.
Constantin Dârzan este, totodată, omul care spune, acum, că Stațiunea va fi terminată ”doar dacă va dispărea măcar 30% din actuala incompetența de la Consiliul Județean Argeș”.
Pentru cei care nu știu, le reamintim că vorbim despre ambițiosul proiect gândit a avea 7 pârtii de schii,observator astronomic, instalație de schi care să se învârtă după soare și câte și mai câte! Iar toată treaba ar fi trebuit să se finalizeze până la 31 decembrie 2015. Lucru care, evident, nu s-a întâmplat.
Oricât s-a scris, spus și explicat, niciodată nu s-a cunoscut, în profunzimea ei, situația de la Molivișu.
Numai că toate lucrurile ies, la un moment dat, la iveală.
În rândurile ce urmează, Constantin Dârzan își varsă năduful și spune aproape tot ce ar fi de spus, după ce mulți ani, ne-a spus domnia-sa, a încercat să se lupte cu morile de vânt.
Iată ce spune Constantin Dârzan despre cum a ajuns Proiectul Ghițu -Molivișu pe buza prăpastiei și dintr-a cui vină. Citiți cu mare atenție!
”Acest proiect, pentru cetățenii județului Argeș, dar și pentru noi, ca promotori ai acestui proiect, a fost un vis frumos. Acest vis a fost ucis încă de la început puțin câte puțin, dar constant și cu multă tenacitate de către cei care au fost împotriva lui, dar și de către cei implicați, ca urmare a incompetenței, lăcomiei și mai ales prostiei acestora.
În realizarea acestui proiect au fost o serie de etape pe care le putem descrie astfel:
1. Ideea de proiect
Această idee a venit cu 10 ani înainte de 2009, anul de lansare a acestui proiect, de la comuna Arefu, dar preluată de un angajat al Consiliului Județean Argeș- Iulian Cioflan.
Ideea de proiect a fost prezentată și președintelui de atunci al CJ Argeș- Constantin Nicolescu, care s-a manifestat ca un susținător înflăcărat al acestui proiect și care s-a angajat că va lupta pentru realizarea acestui proiect.
2. Realizarea cererii de finanțare cu întreaga documentație tehnică necesară a acestei cereri de finanțare în vederea depunerii la Organismul Intermediar Călărași
Ideea enunțată inițial a fost dezvoltată de noi, Electra Total Consulting SA București, în sensul unui proiect de stațiune pe care o denumisem ,,Stațiunea Vidraru”. Toate documentațiile și toate acțiunile necesare realizării acestei cereri de finanțare au însemnat lucrări topografice pe 200 ha, studii geotehnice pe 100 ha, zeci de bibliorafturi cu documentații, imprimante defecte, plotere defecte și reparate de multe ori, transporturi de persoane de la București la Arefu, susținere financiară a salariilor ADI Molivișu, care nu aveau bani nici de a cumpăra o hârtie, mașini pentru transportul inclusiv al personalului ADI Molivișu.
Toate acestea au fost susținute financiar de noi în ideea măreață că vom realiza un proiect de interes național.
Susținerea proiectului de Constantin Nicolescu a fost doar verbală, în rest nimic.
3. Elaborare proiecte tehnice
Trec peste acceptarea Cererii de Finanțare de Organismul Intermediar, care a avut două subetape: „nu se acceptă”, „se acceptă”.
A trebuit ca ADI Molivișu să facă licitație pentru elaborare proiecte tehnice. Prima surpriză de proporții: nimeni nu era interesat (ca firmă) să facă aceste proiecte tehnice. A trebuit să căutăm firme, persoane, să întrebăm în stânga și dreapta, răspunsul era unul singur: ”noi nu venim aici în zona jupânului Costică”. Noi nu eram pregătiți și nici nu intenționam să facem proiecte de drum, de pârtii etc. Soluția a venit de la directorul adjunct al Hidroconstrucția București, care a discutat cu o serie de reprezentanți de firme din zona de colaborare a dumnealor și cu mare greutate au acceptat să participe la elaborarea acestor proiecte. Mai mult, valoarea acestor proiecte era extrem de mică, față de piață și cu promisiuni de plată peste ani de zile, ceea ce s-a întâmplat doar pentru unii, deoarece și acum sunt proiecte tehnice neplătite.
Termenul de depunere a proiectelor tehnice se apropia și nici – un proiectant nu dădea semne să aducă aceste documentații care trebuiau să fie verificate de noi, ca proiectant general, să vedem dacă corespund cu Studiile de Fezabilitate. Toate proiectele tehnice au venit cu o zi înainte de depunere și în seara dinainte depunerii proiectelor tehnice.
Domnul Paul Bîrlă era bolnav și nu putea să facă față semnăturilor pe mii de pagini, dar ce să mai vorbim de numerotarea acestor pagini, opisarea lor și multe alte documente care trebuiau realizate de ADI Molivișu. Cine le-a făcut pe toate? Tot noi, care visăm să facem un proiect de interes național, interes care îi animă pe cei 15 angajați ai noștri care nu au dormit o noapte ca să trimitem proiectele tehnice la Călărași.
4. Achiziția de lucrări de construcții și furnizare de echipamente pentru instalația de transport pe cablu
Eram toți fericiți că am ajuns la această etapă. Fiecare visa în felul lui proiectul. Se făceau povești frumoase pe baza acestui proiect. Dar bucuria a fost scurtă. Au venit și s-au interesat firme din Brașov cu istoric bun în lucrări de această anvergură, firme din Cluj, Pitești. A trebuit să răspundem la mii de întrebări, dar cu ceva zile înainte de licitație domnul Bîrlă primește o vizită de la un domn, jupân de pe aci din Argeș, care îi spune să mărim valoarea proiectului și nu este nevoie de bani europeni că îl „facem” cu banii Consiliului Județean.
Ca prin minune încep să ne sune firmele interesate, până mai ieri, că nu mai participă deoarece se fac presiuni, iar ei vor trebui să spună că banii nu sunt suficienți pe acest proiect și că ei nu pot participa.
Am insistat la toate firmele să facă oferte așa cum vor ei dar să participe, nu este posibil să acționați la presiuni.
A venit la licitație o singură firmă, cu o valoare peste valoare proiectului, conștientă fiind că nu poate câștiga licitația, iar după solicitări de justificare către această firmă de ce a procedat astfel, mi-au spus: noi lucrăm la un proiect – Vidra, Vâlcea, aici nu ne băgăm, oricât de tentant ar fi.
Am reluat licitația și ne-am trezit cu un consorțiu de firme de tot felul, din care una era într-adevăr deosebită: Doppelmayr Seilbahnen, ceea ce ne-a și încurajat moral că vom depăși acest moment al achiziției. După câștigarea licitației, inainte de semnarea contractelor, iar am avut o surpriza de proporții: patronul uneia din firme era arestat de DNA. S-a continuat preluarea contractului acestei firme de una din consorțiu, ANRMAP și UCVAP și-au dat acceptul și totul era perfect, credeam noi atunci.
5. Implementarea proiectului
Au început lucrările de organizare de șantier, ADI Molivișu nu avea bani, scoaterea din fondul forestier nu era realizată, iar noi aveam grafice de lucrări ce trebuiau respectate întocmai. Apare nevoia unor întrebări imediate: de ce v-ați apucat de proiect dacă nu aveați bani? De ce v-ați apucat de proiect dacă nu aveați scoaterea din fondul forestier realizată? Au mai fost puse aceste întrebări încă pe timpul domnului Nicolescu Constantin. Dânsul certa primarii celor trei comune, pe aceste două probleme și dânșii stăteau cu capul în jos și eu îi replicam domnului Nicolescu permanent că „dacă dânșii nu semnau acel angajament că vor aduce bani din surse atrase despre ce discutam acum și mai mult dvs ați spus că sprijiniți acest proiect. Cum îl sprijiniți??” Sunt cunoscute astfel de certuri ce au fost publicate în presa locală. Cum poți să scoți din fondul forestier 11,4 ha dacă nu ai câștigat proiectul și nu ai semnat contractul de finanțare?? Sigur numai cei ce sunt cârcotași și nu pricep pot să acuze ADI Molivișu sau pe mine de aceste lucruri.
Văzând că niciun asociat nu face un pas pentru a aduce bani de cofinanțare a trebuit să fac demersurile pe lângă președintele de atunci al CJ Argeș să introducem ca asociat Consiliul Județean, care poate veni cu o gură de oxigen pentru acest proiect să facă pași în implementare. Greu, dar am reușit. Am reușit doar formal, deoarece banii nu au venit de la CJ Argeș așa cum ne așteptam. Frâne, povești, nimic concret din partea CJ Argeș.
Am câștigat în schimb un reprezentant al CJ Argeș în ADI Molivișu, ce poate fi descris ca o nulitate absolută si un frânar desăvârșit. Sigur, urmare a presiunii mele, a fost schimbat și tot a reușit să revină de data aceasta pe timpul domnului Tecău.
ADI Molivișu a avut totusi o șansă să primească banii din partea CJ Argeș, dar pe timpul domnului Tecău, noul președinte al CJ Argeș, dar acest sprijin finaciar venea după aproape un an de zile de la începerea lucrărilor.
Scoaterea din fondul forestier a fost un coșmar, domnul Daniel Constantin, ministrul de atunci al agriculturii și vicepremier, fiind omul care a reușit să ne ajute să obținem o hotărâre de guvern pentru acest lucru (după luni de zile de eforturi greu de scris în cuvinte). Unde au fost primarii? Unde a fost președintele CJ Argeș? Nicăieri, acesta este răspunsul.
A venit momentul obținerii banilor pentru cofinanțare, bani pe care nu știam de unde să îi obținem (care surse atrase? Nu se lăsa niciuna atrasă). Am reușit să obținem o hotărâre de guvern cu două zile înainte de arestarea domnului Darius Vâlcov și cu sprijinul noul ministru de finanțe Teodorovici am reușit abia în acest an, în iunie, (n.n.: 2015) să vedem pe hârtie acești bani necesari. Unde erau primarii? Dar domnul Tecău? Vă spun eu, nicăieri. Cel ce ne-a ajutat a fost domnul Cătălin Rădulescu. Aflu din ce în ce mai des ca domnul Tecău stătea pe la uși să ia banii. Care uși, noi îl luam cu noi și nu dânsul pe noi. O fi vreo diferență???!!!
Și de data aceasta bucuria a fost mică. Domnul Bîrlă, fericit, îmi spune „domnule Director, gata frânele”. Eu i-am spus: „domnule Paul, acum să vezi frâne, când o să vadă primarii că au bani de cofinanțare! și să vedeți și ce face OI Călărași”.
Imediat ce am notificat prezența banilor la OI Călărași am și primit adresa de la ei că nu se mai pot face plăți că proiectul este în atenția DNA, cu toate că plăți s-au făcut cu două săptămâni înainte cu cofinanțare de la CJ Argeș. Procesul DNA era ba din 2011, când nu era semnat contractul de finanțare, ba din 2013, nici ei nu știau ce să mai spună, când MDRAP spune în două note de constatare nereguli că nu se constată nereguli și nu are suspiciuni penale.
Imediat apar și problemele de la Primării, așa cum anticipam. Nu voi detalia deoarece e posibil ca DNA să lucreze la aceste aspecte, ci doar voi enunța în cadrul general mai larg.
În iulie (n.n.: 2015), ca prin minune, unul din primari este interesat foarte tare de proiect și de soarta acestuia și încearcă să facă o legătură directă cu executantul, ocolind atât ADI Molivișu cât și managerul de proiect. Ripostez la acest demers și transmit rezilierea către ADI Molivișu. Cu aceeași ocazie transmit către asociați riscurile de implementare proiect și le solicit măsuri urgente. Nu s-a întâmplat nimic în eliminarea riscurilor, care au fost și confirmate la finele lunii noiembrie (n.n.: 2015).
Sub presiunile domnului Bîrlă reiau colaborarea și încerc să remediez situația extrem de complicată, dar unul din primari refuză să dea bani la ADI Molivișu, iar celălat nu vrea să mai dea că nu dă celălalt. Sigur, situația este mai complicată, dar atât pot să spun. Unde este domnul președinte Tecău? Întelege dânsul ce s-a întâmplat sau ce se întâmplă??
Ce pot să spun eu este că proiectul are drept cauze de blocare astfel: 60 % lipsa de bani din partea primariilor, 20% blocaj OI Călărași și 20 % din partea executantului, de care nu vorbește deoarece face obiectul unui proces în instanță.
Dacă aș clasifica nereușita acestui proiect după criteriile: incompetență, lăcomie, prostie, trebuie să spun că, în procente, frânele pe aceste criterii stau astfel:
– Incompetența instituțiilor publice – 60%;
– Lăcomie – 5 %;
– Prostie – 15 %.
După această experiență nu pot să fiu de acord cu domnul Președinte Iohanis: „corupția ucide” . Incompetența și prostia ucid, domnule Președinte, și asta este valabil peste tot. Viitorul îmi va da dreptate”.
Lasă un răspuns