Sunt multe lucruri aşa cum trebuia să fie în vechiul Râmnic. De pildă, oamenii.

Astăzi, personalităţile oraşului par a fi politicienii, mai mari sau mai mici, mai meschini sau mai puţin meschini. Oameni în general reci, incapabili să emane umanitate.

Altfel stăteau lucrurile odinioară, când cafegiii, băcanii, cizmarii erau adevărate personalităţi.

Îi găsim amintiţi în scriituri vechi:

Cafegiii Ion Galescu, Tunsu, Florică Dumitrescu, Lintoiu. Armenii negustori de cafea și mărfuri orientale Hugas Kevorkian, Kerop Sarchisian și Nișan Sarchisian. Iancu Solomon, Ficu Solomon, Emanoil Fusmann și Ioan Puchin – cu articole de sticlărie și menaj. Librarul I. Berti. Hăinarul Sami Ștern, debitantul de tutun Gheorghe Neacșu, invalid de război. Stoian Sfetcovici și apoi fiul său Naum Sfetcivici, cu articole de fierărie. Frizerul Alex. Drumaru, fotograful Virgil Vasilescu, etc. I. Văduva cu atelierul său mecanic. Negustori de textile – C. Manciu și I. Stoga, cizmarii D. Bădulescu și Alex. Firescu, instalatorii Ilie Bucșași Mișu Petrescu, cofetarii Iancu Prepeliță și Costică Ieremia Ionescu etc. În celelalte prăvălii s-au perindat în decursul timpului negustorii Hugas Kevorkian, Nișan Sarchisian, Digran Sarchizian, croitorul Iulian Curveanu, droghiștii Erdtracht și Ervan Kerop Sarchisian, cizmarii G. Petrescu și Reisenauer, D. Berbec și Ghiță Turea, frizerul Fritz Gross, modiste, vulcanizatorul Bucătaru, legătorul de cărți Al. Bertoli, menţionează un intelectual al vremii în jurnalul său.

Sunt nume de oameni de pe la 1900, nume uitate.

În mod cert vorbele lor erau vorbe, cinstea era cinste, seriozitatea nu se punea la îndoială.

Cinste lor, modele anonime care cu greu mai pot fi atinse.