Imi pare rau pentru acest titlu brutal, dar n-am avut ce face. Citind de douazeci de ani presa locala (am si predat un curs in domeniu, la doua universitati)am ajuns sa-mi dau seama cum stau domnii ziaristi sefi cu conturile. Simt cind le au blocate de Finante sau cind isi reesaloneaza sumele de la TVA, intuiesc cind au CAS-urile neplatite sau prea multi angajati fara carte de munca.In astfel de situatii neplacute, editorii nostri dragi devin brusc justitiari si cauta cauze obstesti pe care sa le apere cu vitejie. Cum aceste cauze nu se gasesc la tot pasul, ori sunt complexe si tin de sistem, flaminzii nostri au o metoda. Iau domniile lor o afacere oarecare ce tine de economia de piata si o comenteaza in terminologie comunistoida. Sau gasesc un proces al unui „agent economic” cu un alt „agent economic” sau cu statul sau, ma rog, cu comunitatea, fiindca in astfel de situatii e clar cu cine trebuie sa tii: cu cei multi, nu-i asa ? Numai ca ai tine si mai frumos si mai elegant si mai temeinic cu multimea daca ai binevoi sa achiti impozitele acelea din care aceasta multime traieste: pensii, spitale, alocatii etc. Niste articole care infiereaza ajuta infinit mai putin decit o suta de milioane date acolo unde esti dator natiunii, iar un serial justitiar e cu mult mai putin benefic decit un miliard platit la TVA-ul banilor mincati deja.Astfel stau lucrurile si criza va face ca numarul articolelor minioase din presa de provincie sa creasca simtitor, cel putin cu diferenta dintre 19 si 24 la suta. Datornicii stiu de ce.