Punctele de vedere cu caracter politic exprimate in Rominia sufera, intr-un procent covirsilor, de infantilism. Asemenea copiilor, care cred ca luna poate fi de turta dulce, ori Zina Maseluta inlocuieste dintii de lapte, ziaristi si comentatori pe bloguri se intrec in comentarii iluzorii. Poate si mai bine ar fi sa ii comparam pe toti acesti naivi cu indragostitii. Un romantism politic si social face ravagii printre comentatori. Ei postuleaza ideea ca actuala organizare a comunelor si oraselor, a tarii si a lumii este una daca nu morala, macar plina de fair-play, ori macar un pic umana. Tot ceea ce e de facut, cred ei, este sa corectam devierile de la democratie, sa-i aducem pe politicieni pe calea cea dreapta a generozitatii si binelui comun. Ca si indragostitii, comentatorii cred ca statul, UE sau SUA sau comunitatea internationala in intregul ei sunt iubitoare de oameni, neavind tel mai scump decit binele acestora.Realitatea este, desigur, cu totul alta. De la consiliile comunale la Consiliul Europei , de la Congresul SUA la Consiliul de Securitate al ONU, toate structurile de decizie seamana cu o piatra. „Esti de piatra”, ii spune indragostitul, trezit la realitate, iubitei sale.Piatra nu ramine, totusi, de piatra, in pofida opiniei generale. Ea incearca sa isi apere interesul, ca sa zic asa, rostogolindu-se si nu crapind daca ii dai cu piciorul, raminind aceeasi si nu topindu-se atunci cind o arunci in apa.Tot astfel se comporta consiliile, guvernele, adunarile, toate organismele puterii, de la Maciuca la Washington si de la Pocreaca la Beijing.A pretinde ca aceste organisme care conduc lumea trebuie sa tina seama de altceva decit de interesele financiare ale celor care le compun inseamna sa fii de o naivitate sora cu poezia. Ar trebui, dimpotriva, sa le plingem de mila acestor structuri pentru efortul surpaomenesc de a continua sa minta cit mai convingator ca au in vedere valori democratice, vieti omenesti si idealuri morale. In fond, nu se intimpla altceva decit o continua cautare prin labirintul legislatiei si al scrutinurilor electorale a intrarii in pestera lui Ali Baba. Toata lumea vrea sa apuce macar o pietricica pretioasa daca nu coliere, coroane si diademe.In loc sa gindim astfel si sa ne vedem de treaba, ocupindu-ne de managementul vietii personala si de gestionarea propriilor conturi, mari sau mici, mai ales noi, rominii, ne dam de ceasul mortii sa le batem obrazul celor din structurile puterii intr-un mod cit mai artistic cu putinta. Asa se nesc articolele, talk-show-urile si postarile de pe internet.Traim intr-o lume in care banii fac si desfac totul si nu mai este mult pina cind, satui sa se mai straduieasca sa minta, liderii mondiali vor recunoaste acest adevar si ii vor indemna pe toti sa-l recunoasca. Vom putea afla, in acel moment, ca si noi suntem lideri, chiar daca nu avem niciun statut oficial, suntem proprii nostri sefi. Ne putem astfel da noua insine dispozitie sa muncim, sa fim inteligenti, sa suprevietuim in conformitate cu propriile noastre valori. Iar daca nu o facem cum trebuie, sa lasam constiinta sa ne traga la raspundere.Trebuie sa recunoastem , totusi, ca presiunea pusa pe diversele straturi ale puterii publice are rostul de a frina, cit de cit, lucrarea inexorabila a interesului personal. A o frina, nu a o anula. Asa incit, presa si opiniile de pe bloguri isi au valoarea lor. Doar unghiul de vedere, terminologia si iluziile ar trebui schimbate. Toate parerile critice ar trebui sa porneasca de la exclamatia:Te-am prins, hotule, te gindesti numai la tine !Nu este nicio suparare, ba chiar este un semn ca ati receptionat mesajul, daca si autorului acestor rinduri ii adresati aceeasi acuza.