Imediat după Crăciun, când nimeni nu m-a mai putut obliga să mă hrănesc cu sarmale, răcituri și salată boeuf, m-am gândit că face bina la purificarea organismului meu gazetăresc să apăr și să laud pe cineva.

Nu pe oricine, ci pe vreunul pe care l-am criticat mult în anul care se pregătește să ne părăsească, ori să îl părăsim noi pe el.

Cel mai bun de lăudat în sensul arătat aici este secretarul Camerei Deputaților și președintele PNL Vâlcea, domnul Cristian Buican.

Dacă voi reuși să îl apăr pe Buican (mi-am zis) înseamnă că nu mai am strop de grăsime în sânge acumulată în urma hrănirii excesive din zilele Crăciunului.

Zis și făcut.

Aș începe lăudarea prin a spune că dl Buican face parte din acea categorie de oameni care au dus la un moment dat țara înainte pe drumul afacerilor și economiei de piață, categorie descrisă literar de scriitorul Nicolae Filimon în romanul Ciocoii vechi și noi, prin personajul Dinu Păturică.

În mod cu totul fericit pentru această comparație, în romanul lui Filimon un rol important în joacă vestita Chera Duduca, „o vineră orientală ieșită din rămășițele spulberate ale populațiunei grece din fanari… o frumusețe perfectă, inteligență vie, spirit fin și iscusit”.

(Cum naiba și-a dat seama Nicolae Filimon despre ce se va întâmpla la Vâlcea peste 150 de ani, numindu-și personajul feminin Chera și Duduca, asta nu pot să vă explic).

În fine, revenind la figura modernă a deputatului Cristian Buican, trebuie precizat că acesta a reușit să devină personaj – cheie al societății vâlcene datorită faptului că restul lumii politice trăiește în lumea iluziilor.

Mai deștept decât toți, Buican a folosit spiritul vremurilor nostre pentru a țese o deasă perdea de intrigi și relații în scopul pe care și l-a propus.

În vreme ce restul politicienilor au vrut să rămână boieri, Buican a înțeles că boieria duce la sapă de lemn.

Revenind la paralela cu Ciocoii, reamintesc că Dinu Păturică prin intermediul lui Chir Costea Chiorul vinde moșiile postelnicului. Acesta face cheltuieli mari pentru întreținuta lui, în cele din urmă ajungând sărac, iar când își dă seama este prea târziu. Andronache Tuzluc suferă un atac de apoplexie. Întreaga avere a postelnicului îi aparține de acum lui Dinu Păturică. Acesta se căsătorește cu Chera Duduca.

Cine știe dedesubturile vieții politico-economice vâlcene, nu are prea mari dificultăți în a înțelege cât de premonitoriu este romanul lui Nicolae Filimon pentru situația din amărâtul județ Vâlcea.

În paralel cu această laudatio a lui Cristian Buican, îmi fac și datoria morală de a-l atenționa pe boier Andronache că poate pierde tot pe mâna ciocoiului nou. Să nu spună că nu i-am zis !

Închei aici articolul, considerând că dezintoxicarea după sarmale și răcituri e pe cale să se împlinească.

Cristian Buican merită toată admirația mea, de observator de pe margine al acțiunilor sale.

Este politicianul anului 2014.

Cum se încheie însă romanul lui Nicolae Filimon ? Dacă sunteți curioși, vă spun cum.

 La domnie vine Grigore Ghica care îi primește pe țărani cu jalba-n proțap, află despre fărădelegile lui Păturică și dă ordin să se facă dreptate.

Dinu Păturică este aruncat la ocnă, unde și moare. Duduca fuge peste Dunăre unde se mărită cu un turc și vrând să facă pe cocheta și în casa noului bărbat, este vârâta într-un sac și aruncată în fluviu. 

Pentru începutul de veac XXI, Klaus Iohannis reprezintă un fel de Grigore Ghica al începutului de veac XIX.

Iar noi, încălecând pe-o șa, v-am spus povestea Vâlcii așa.

Să auzim numai de bine pentru anul care vine.