Lacrimi şi dureri nemăsurate curg din inima mea cernită după plecarea la ceruri a Omului
ION CÎLEA
care şi-a dedicat toată viaţa muncii fără preget şi ajutorării semenilor.
Tuturor salariaţilor ne-a dat ora exactă a fiecărei zile când trebuia să începem munca, dimineaţa în zori, şi-apoi să ne prindă seara dedicaţi aceluiaşi scop. De azi cine ne mai trezeşte? Poate tot El de-acolo din înaltul şi luminatul cer.
Dumnezeu să-l odihnească.
Lili Stanciu

























Lasă un răspuns