Ziaristul care nu era în grațiile directorului general al Oltchim era un ziarist mort. 

Presa vâlceană a fost controlată în proporție de 90 % de Constantin Roibu, încă de la începutul anilor 2000. Contracte serioase, de mii sau chiar zeci de mii de euro lunar au făcut ca anumiți ziariști să prospere, în schimb presa locală să înghețe. 

Multe ziare și-au încetat, paradoxal, evoluția și adaptarea la realitățile pieței fiind ținute sub clopotul de sticlă al sponsorizărilor lui Roibu. Singura datorie era să nu deschidă discuția despre firmele căpușe, despre afacerile combinatului cu lumea politică, despre implicarea stăpânului în bătăliile electorale și, nu în ultimul rând, despre ceea ce se întâmplă la echipa de handbal în viața căreia Robu se implica la un mod mai mult decât personal, chiar intim.

Nu este vina jurnaliștilor că au acceptat acest compromis. Viața în presa locală a unui județ mic nu e ușoară și presupune o echilibristică dificilă. Roibu știa acest lucru și exploata situația la maxim.

Acum, nu mai există ziariști vii și ziariști morți la Vâlcea. Binefăcătorul toxic al presei locale și-a încheiat spectaculoasa sa aventură pe sute de milioane de euro.

Adio, Roibu, ne vedem în iad.

 La DNA, am vrut să zic.