Aud tot felul de opinii care visează capitale prin Sibiu sau prin Râmnic, la capitale de regiune mă refer, contestând prezenţa Craiovei în proiectul viitorului judeţ lărgit. Trebuie lămurit din start aspectul categoric care spune fără tăgadă faptul că municipiul Craiova va fi de departe capitala regiunii.

Nu mă dau pe spate după respectivul oraş doljean, dar nu pot să nu am în vedere mai multe aspecte care îl propun fără ezitare ca punct central pe harta viitoarei regiuni. Craiova este cel mai mare oraş al Olteniei, depăşind cifra de 300.000 de locuitori iar împreună cu zona metropolitană urcă spre 400.000.

Craiova este cel mai puternic centru economic şi industrial al Olteniei, având o fabrică auto de renume, aeroport,  plus alţi zeci de agenţi ecomomici depăşind ca număr mica platformă de la Râurenii Vâlcii. Este singurul centru universitar al Olteniei, având o şcoală superioară destul de renumită, mai ales pe parte economică şi medicină. Are un Teatru Naţional redutabil, are un parc, poate cel mai frumos din România, are centru istioric, muzee, deci este şi un important centru cultural. Lăsând deoparte patimile, Craiova este al 5-lea oraş al României ca importanţă economică şi demografică şi se află în plin proces de creştere odată cu dezvoltarea industriei auto. 

Bun, că nu ne plac nouă oltenii de sud, că etnia romă este una destul de numeroasă acolo, că vorbesc mai repede decât noi, că sunt mai şmecheraşi, după cum spune folclorul, asta e cu totul altă poveste. 

Râmnicul în contrapartidă nu are decât o fudulie de neam prost, avem un oraş urâţel arhitectonic, ce a mai rămas vechi pe ici şi pe colo sunt construcţii  atât de rare, avem vreo 2-3 licee mai cu pretenţii şi un provincialism de toată jena. Salarial stăm cel mai prost din toată zona iar economic ne aflăm pe buza prăpastiei.  Aşadar, dincolo de utopiile unor intelectuali uzaţi sau ale unor fanatici care consideră că la Râmnicu Vâlcea s-a dat ora exactă, oraşul ăsta este departe de a fi vreo capitală. Nici măcar de judeţ nu prea e în stare să fie.

Că în viitoarea regiune Oltenia, Vâlcea ar putea deveni un Tirol, tot ce e posibil, dar asta înseamnă să renunţăm la pretenţiile noastre că le ştim şi le facem pe toate, că uite cum am făcut rahatul praf dintr-un Oltchim. Ar trebui să ne rezumăm la sfera turismului şi la partea conexă acestui domeniu şi să nu mai visăm cai verzi pe pereţi. Pentru că dacă Doljul, Oltul nu au cum face turism pentru că sunt sărace în asemenea obiective, asta o putem face noi şi Gorjul. Şi zău dacă nu mi-ar conveni mie la Vâlcea să respir ozon faţă de olteni sau doljeni care pot să înghită cât vor ei negură industrială. Vâlcea poate câştiga mult dacă ştie să-şi asume limitele şi potenţialul pe un domeniu. Dacă stăm şi ne lăudăm că avem de toate ca bază,  nu o să facem nimic şi se vede că în atâţia ani, după 1968, singurul lucru care s-a dezvoltat aici a fost chimia şi fudulia. Prima s-a dus dracu iar a doua umblă ţanţoşă în fundul gol prin centrul mutilat cu blocuri ceauşiste.