Oare în acest oraş există o elită consistentă? Iar dacă da, mă întreb unde este, în ce catacombe îşi duce existenţa? 

Mai ales că sunt condiţii atât de vitrege pentru a gândi că supravieţuieşte o astfel de entitate. Dar după toate calculele socio-demografice, la un târg de 100.000 de suflete ar cam trebui să existe 1000 de oameni… altfel.  Cum rezistă acest corpuscul într-un oraş fără viaţă de zi, ca să nu intrăm în detaliul absurd al vieţii de noapte ? Într-un oraş unde marile evenimente de esenţă sunt procesiunile cu moaştele unui sfânt mediocru ca onomastică ? Un oraş unde nu există un centru istoric, unde nu există cafenele aruncate pe bordură, unde un grup de octogenari se prefac a fi formatori culturali, unde bântuie snobismul iar majoritatea vectorilor din administraţie sunt rupţi complet de lumea cărţii ? Probabil că 1% dintre directorii unor instituţii au citit ultima carte în liceu, restul nu au timp şi nici interes. Dar invitaţiile la manifestările semiculturale sunt adresate doar acestora.

Cum trăiesc oare elitele din Râmnic, neavând un cinema de centru, un spectacol de teatru de nivel metropolitan, o banală cafenea literară, un art-cafe, un jazz live într-un pub, cârciumi care să se închidă sâmbătă dimineaţă la 5, nu mă refer la cluburile pentru puberi. 

Am plecat de la axioma că avem 1000 de inşi care sparg cu neuronii barierele proviciei latine Vâlcea. Unde sunt atunci, în Alexandria la cărţi rar se plimbă cineva, la Humanitas sunt doar 3 indivizi pe zi, revista DilemaVeche are 10 numere pentru Râmnic, iar 22-ul are vreo 6, „vedeţi în centru la Asirom, dacă îl mai are colegul”, ţi se spune la Cina la Rodipet, în căutarea revistei unde scriu Cornea şi Adameşteanu.

În acest oraş se bat unii, adică doi politicieni, unul care a fost contemporan şi cu Dej iar altul care este contemporan apropiat cu Antonescu. Te strâmbi şi la unul şi la altul şi pleci să cauţi elita. Nu e. Aaaa, să avem pardon cu şcoli superioare sunt cam toţi cei pe care îi vezi bulevardieri la ceas de 11 prânz, dar lucrează în instituţiile statului şi s-au strecurat pe bază de politic. Vâlcea nu produce nimic, cine are mai mult creier decât media pleacă şi vine aici în concedii. Pentru că târgul nu dă nimic în schimb, dar pentru că nici nu are ofertă. La televiziunile locale sunt 25 de invitaţi care sunt permutaţi, din ei, sub 10 sunt cei cu care te poţi juca pe teren speculativ, alternând localul cu naţionalul. Presă locală tipărită nu se cumpără.

Femeile din oraş ? Le ştii pe toate. Şi le ştii şi şirul de iubiţi pe care i-au avut, de multe ori listele se intersectează, la fel şi masculii din târg sunt citiţi prin listele pe care le au în spate. Ne ştim cu toţii care şi cu cine şi când. 

Oraşul este amorţit, este mic, este mai mic decât în realitate, el începe la podul Vinerii Mari şi se termină încet până la Lahovary. Restul sunt adaosuri fără sens sau pe contrasens. 

Axioma cu 1000 de elite în acest târg s-ar putea să fie anulată. Ce dracu ar face dacă sunt, îşi fac vizite între ei, fug la Budapesta în week-end? Pentru că nu cred că merg la mititei sâmbăta sau la peşte şi nici în alte cluburi pentru adolescenţi. În orice caz fug de oraş, fug de kitsch, de cei 25 de oameni care vorbesc aceeaşi limbă, de megalopolisul Căciuneasa….