Chiar îmi vine, scuze, să râd. Articolul meu intitulat ”Paulin Andrei e Dumnezeu de Vâlcea” șade confortabil pe prima poziție la Google atunci când cauți după numele distinsului critic edilitar. Apăsați aici și vedeți că i-am pus definitiv ștampila de cusurgiu diletant domnului Paulin, așa încât să zică mersi că e însurat, fiindcă dacă îl cautau fetele pe net fugeau mâncând pământul.

Să purcedem deci, cu oarecare plictiseală, la cea de a treia și ultima parte a acestui mic serial având ca subiect talentul inegalabil al domnului Paulin de a se baga ca musca în, iertare pentru vorba proastă, fundul calului. Putem opta pentru sintagma ca musca-n lapte, dar între timp am aflat că domnul PA e liberal cu acte ceea ce presupune expresii mai neaoșe.

Înainte de a intra în subiect, atrag atenția onoraților cititori că nu ma pot concentra, mă pufnește râsul văzând că mă ocup de acest Don Quijote de la Vâlcea. Când scrii despre domnul Paulin parcă te-ar gâdila cineva la subsiori. Încercați și veți vedea.

În fine, începem cu un mic citat, cunoscut, în genere, din Umberto Eco.

”Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor.
Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”.

Ați înțeles cumva că domnul Paulin e idiotul satului ? Wrong answer din două motive, unul că vorbim de un oraș, nu de un sat, iar pe al doilea motiv l-am uitat. Așadar, nu e idiotul satului, vă rog să nu mă cotraziceți. Și nu mă mai gâdilați.

Ideea domnului Paulin este că Mircia Gutău ar trebui să facă la Râmnic un parc industrial.

Îmi aduc aminte că într-o discuție la Televiziunea Chinei purtată de subsemnatul cu ministrul comunicării, nu al comunicațiilor, omul mi-a spus că fac parcuri industriale și acolo unde nu există forța de muncă specializată necesară, fiindcă o aduc din țară. O să vă arăt niște blocuri, a zis omul, sunt noi nouțe și nelocuite. Dacă vrem 5000 de sudori, îi aducem la fața locului cu neveste și copii.

Ceea ce se poate în comunism, nu se poate în capitalism. Una la mână. A doua la mână este că Râmnicul se prezintă ca un oraș în care este foarte posibil să nu existe acea forță de muncă dorită de investitori precum Audi, Mercedes sau ce mai invocă domnul Paulin. Sunt necesare studii amănunțite cu privire la meserii pe categorii de vârstă, nivel de trai, salarizare, concurență, emigrație, imigrație, legislație. Dacă nu ai aceste studii, respectiv vreun metru cub de dosare, nu e bine să te apuci fiindcă poți păți ca Faurecia, să cauți cu disperare croitorese.

În fond, există la Râmnicu Vâlcea un parc industrial și e ocupat doar 85 %. Apoi, parcă vorbeam că turismul ne salvează.

O vorbă și despre Binom. Dacă faci parc industrial și negociezi cu investitorul, iar procurorului nu-i place prețul, ori are comenzi că e bine să dispari din peisaj, zice că e ajutor de stat sau abuz în serviciu și îți arată brățările de oțel.

De ce au reușit marile orașe ? Fiindcă s-a legat maioneza. Se poate lega și la Vâlcea ? Nu putem rezolva chestiunea pe Facebook, dar intuitiv spun că e dificil spre imposibil să dezvoltăm aici industrii pretențioase, asta cel puțin deocamdată. Să vedem ce poate face învățământul dual, sprijinit de Gutău, printre alții, dar peste o vreme, fiindcă acum e lipsă mare de ospătari, bucătari, recepționeri, așa încât îmi imaginez ce ar fi să cauți electroniști, sudori speciali, strungari de mecanică fină etc.

Chiar investitorii români din Vâlcea, aceia pe care liberalii îi vor sau nu îi vor cetățeni de onoare, au probleme cu forța de muncă specializată.

Totuși, e bine că există voci care fac presiuni pe administrație să acționeze și din acest punct de vedere îl apreciez pe domnul Paulin. Partea proastă este că retorica lui e una politicianistă, buicănistă, agresivă, absurd, prețioasă și ridicolă.

Ceea ce nu înseamnă că omul Paulin Andrei e precum postează, orice ar zice Buffon, nu ăla de la Juventus, celălalt, nu întotdeuna stilul e omul. Paulin e curățel și spălățel în scris și un om cald la suflet după cum văd pe pagina lui de Facebook. Nu e un idiot util, chiar dacă se străduiește să pară.

Liberalii lui Buican ori pleacă, ori se schimonosesc, tertium non datur.

Nu o mai lungesc, mi-a pierit și zâmbetul gândindu-mă ce soartă de găinaț e să fii liberal la Vâlcea sub Steaua Ciobanului.

Gheorghe Smeoreanu

Gheorghe Smeoreanu este un ziarist născut în Rm. Vâlcea, fondator al unor publicaţii care au atins pragul de cel mai citit cotidian din provincie: Curierul de Vâlcea, Curierul Zilei, Societatea Argeşeană. A întreprins călătorii de documentare la Cercul Polar, în Sahara, în China, SUA, Chile, Peru, Columbia, Senegal, Guineea Bissau, Guineea Conakry, Insulele Capului Verde, Maroc, Turcia etc. Absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, secţia Psihologie, specializarea Psihopatologie, a fost şef de promoţie al Centre Demographique ONU şi a urmat un stagiu la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A studiat, de asemenea, Teologie la Universitatea Piteşti. Este expert ONU în Populaţie şi dezvoltare şi specialist în Demografie Istorică. A publicat 22 de cărţi în domenii precum literatură, politică, teologie, ştiinţele comunicării, unele atingând tiraje de 10.000 de exemplare epuizate integral. A predat, timp de 10 ani, la Şcoala Superioară de Jurnalism din Bucureşti şi la Universitatea Constantin Brâncoveanu din Piteşti cursul Actualităţi şi mentalităţi în mass media. Piesa sa de teatru Spovedania unui jurnalist a fost jucată şi s-a bucurat de un real succes. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.