În cadrul atelierului care a dezbătut programul de regionalizare şi reformă administrativă în şedinţa organizată la sfârşitul săptămânii trecute de către Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România am ţinut să supun atenţiei câteva derapaje care pot apărea în procesul de descentralizare a instituţiilor de sănătate publică. Am luat ca punct de plecare proiectul de Hotărâre al Ministerului Sănătăţii care, în perspectiva anului 2014, vizează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea autorităţilor teritoriale şi a oficiilor judeţene de sănătate publică.

Prin programul de descentralizare a instituţiilor subordonate Ministerului Sănătăţii se prevede că, odată cu respectivele instituţii, se vor transfera în domeniul public al judeţelor şi bunurile ce le aparţin, şi atribuţiile. Or, pe structura de descentralizare promovată prin Hotărârea sus – amintită, sunt lesne de observat o serie de ambiguităţi nu numai în transferul clădirilor şi oamenilor, dar şi al atribuţiilor. Din aceste motive consider că Hotărârea Ministerului Sănătăţii privind viitorul Direcţiilor de Sănătate Publică nu este aplicabilă în condiţiile în care oficiile judeţene de resort vor avea pur şi simplu o structură funcţională decorativă, lipsite de serviciile care le justifică existenţa. În consecinţă, am propus să se revină asupra Anexei nr.3 a Proiectului de Hotărâre şi să se prevadă prioritar activităţiile pe care le vor avea de realizat oficiile judeţene de sănătate publică: epidemiologice (supravegherea bolilor transmisibile), igienă (impactul igienei asupra mediului, practicii şcolare, alimentaţie, igiena muncii etc), laboratoare de analiză care trebuie să asigure operativitatea necesară în luarea unor decizii de natură medicală de către autorităţile judeţene şi locale şi nu în ultimul rând, tot oficiilor judeţene să le revină şi sarcina emiterii de avize şi autorizaţii sanitare.

Sigur, prin acest set de propuneri nu se urmăreşte în niciun caz descărcarea de sarcini a viitoarelor Autorităţi Teritoriale de Sănătate Publică deoarece nu sunt mai puţin importante nici răspunderile de genul elaborării programelor de sănătate la nivel regional, al promovării sistemelor de sănătate, statisticilor medicale sau inspecţiilor teritoriale. În procesul descentralizării, Autorităţile Teritoriale ar trebui să aibă între priorităţi asigurarea coerenţei dintre măsurile de reformă şi principiile de funcţionare ale sitemului de sănătate precum prevenirea bolilor, promovarea şi aplicarea programelor de sănătate, prelungirea vieţii în rândul comunităţilor judeţene ş.a.m.d.

Coborând la nivelul oficiilor judeţene, nici acestea nu trebuie scutite de obligaţiile lor de bază, respectiv evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate în judeţ, pe zone şi localităţi, iniţierea de politici publice care să dea soluţii operative la problemele locale de sănătate. De asemenea, între prerogativele oficiilor judeţene de sănătate publică trebuie să se regăsească scăderea morbidităţii şi mortalităţii cauzate de boli cronice, vaccinarea şi controlul bolilor transmisibile, sănătatea mamei şi a copilului, planningul familial, siguranţa calităţii apei potabile şi a alimentelor. Detectarea unor factori de risc care pot să ameninţe sănătatea publică trebuie să rămână o constantă fundamentală.

Prin logistica medicală care, firesc, le trebuie asigurată oficiilor judeţene de sănătate publică nu pot fi derobate de obligaţii şi răspunderi în identificarea, alertarea şi intervenţia urgentă şi eficace ori de câte ori o ameninţare este de natură să afecteze starea de sănătate a unei comunităţi locale. Fără toate aceste prerogative, este clar că nici autorităţile adminsitrative ale judeţelor nu se vor putea responsabiliza şi implica, potrivit competenţelor şi atribuţi

ilor după descentralizare, în supravegherea teritorială a stării de sănătate a populaţiei din judeţ.

Dr. ing. ION CÎLEA

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea