Vă vorbesc astăzi cu sinceritate și cu o greutate pe care nu o pot ascunde. În fiecare zi, îmi pun sufletul în munca pe care o fac in comuna noastră frumoasă. Fiecare proiect, fiecare drum reparat, fiecare investiție adusă, fiecare problemă rezolvată sau măcar încercată… toate sunt rezultatul implicării mele totale și al dorinței de a vedea comuna noastră crescând.
Știu că nu pot face minuni. Știu că resursele sunt limitate, că uneori lucrurile merg mai greu decât ne-am dori. Dar niciodată nu am stat deoparte. Niciodată nu am spus „nu se poate” fără să încerc mai întâi tot ce ține de mine.
De aceea, mă doare când, în loc de înțelegere, văd răutate. Când, în loc de dialog, văd atacuri. Când, în loc de aprecierea efortului, văd doar suspiciune și judecată. Nu pentru mine personal, ci pentru că aceste lucruri ne dezbină și ne țin pe loc.
Eu nu sunt împotriva nimănui. Eu sunt aici pentru toți. Pentru cei care mă susțin, dar și pentru cei care mă critică. Pentru că rolul meu este să lucrez pentru întreaga comunitate, nu doar pentru o parte din ea.
Dar am nevoie și eu de ceva: de respect, de înțelegere, de răbdare. De un minim de încredere că ceea ce fac, fac cu bună‑credință. Nu cer aplauze. Cer doar să privim cu toții în aceeași direcție.
Comuna noastră nu se poate construi pe răutate, pe zvonuri sau pe dezbinare. Se poate construi doar pe colaborare, pe dialog și pe dorința comună de a lăsa ceva mai bun în urmă.
Voi continua să muncesc. Voi continua să mă implic. Voi continua să caut soluții, indiferent cât de greu este. Dar sper ca, măcar din când în când, să privim cu toții și partea bună a lucrurilor. Să vedem efortul, nu doar lipsurile. Să vedem intenția, nu doar greșeala.
Vă mulțumesc celor care înțelegeți, celor care sprijiniți, celor care criticați constructiv. Și îi invit pe toți ceilalți să ne așezăm la aceeași masă, cu bună‑credință, pentru binele comunei Mateești.
Lasă un răspuns