Planul de reindustrializare a Ro¬mâniei aparent este pe cale să fie abandonat, din moment ce departamentul de politică in¬dus¬trială numără la ora actuală 13 oa¬meni, faţă de 800-900 de oameni câţi existau în 1990. Aceasta în condiţiile în care industria generează un sfert din PIB-ul ţării, având o pondere de 26%. Se merge pe ideea că dacă nu mai există industrie de stat, ministerul nu-şi mai are rostul, ceea ce este o eroare majoră. Ministerul are nevoie de tehnocrați care să formuleze strategii de reindustrializare. România trebuie să-şi reducă dependenţa de piaţa Uniunii Euro¬pene, să se axeze printre altele pe o dezvoltare uniformă în regiune a industriei și să refacă şi lanţurile valorice care există în economie. 

Statele care au rezistat cel mai bine la criză au fost cele care au avut lanţuri valorice pentru că acestea lasă valoarea adăugată în ţară. De exemplu, Cupru Min extrage concentratele de cupru, dar mai departe acestea pleacă în Polonia şi producătorii interni de cabluri importă cuprul din afară. Nu avem companii care să rafineze cuprul şi o astfel de fabrică s-ar putea face lângă Romplumb, unde există condiţiile necesare. Problemele de la Oltchim şi lipsa unui producător de PVC în România restrâng din nou lanţul valoric, în condiţiile în care producătorii trebuie să importe materia primă.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să îmi transmiteți, domnule Ministru, care este strategia dumneavoastră cu privire la reindustrializarea României.

Va rog sa imi comunicati raspunsul dumneavoastra scris.

Cu deosebită considerație,

Senator de Vâlcea

Marin-Adrănel COTESCU