Urmăresc mesajele președintelui vâlcean. Se vorbește despre asfaltarea unor drumuri prin pădure, la Vlădești. Frumoase locuri, merită să îți faci acolo o căsuță sau o cabană. A repartizat niște bani unei echipe de fotbal. A început amenajarea la teribil de distrusul dar frumosul Drum al Loviștei.

Curg scandalurile la București dar președintele vâlcean își vede de construcțiile lui, magnetizează niște bani de la Bruxelles, improvizează financiar cu ceva fonduri românești, vrea să miște căruța zilnic.

E greu, județul e mic și nu foarte atractiv economic, iar pentru turism nu s-a branduit încă destul.

Totuși, tinerelul Costi impinge, sapă, zidește, își face de lucru permanent, cu ce are și cu ce nu are.

Când te gândești că acum vreo 20 de ani, un anume Costi era ziarist la TV Vâlcea 1, iar acum vreo zece ani îi ținea paltonul lui Cîlea, înțelegi mai bine zicala că nu știi niciodată de unde sare iepurele.

A sărit iepurele și s-a ales Vâlcea cu un președinte foarte harnic. Dacă ar fi avut un județ din cele mari, Rădulescu era vedetă națională.

În fine, din agenda de drumuri, spitale, canalizare, școli, sport și ce o mai fi eu rețin sufletește altceva. Nu sunt inginer, nu mă pricep la administrație, sunt scriitor, iar în acest sens cred că lucrarea principală a lui Rădulescu a fost, în septembrie, faptul că i-a trimis o felicitare la aniversare lui Sorin Zamfirescu.

Sorin Zamfirescu, știe toată lumea, a fost primar al Râmnicului, iar acum este un lord retras într-o căsuță elegantă de sub Cozia.

Rădulescu nu l-a uitat și i-a trimis o felicitare frumoasă.

Fiindcă nu mai pot, mă enervează ritmul de metronom, de ceas cu cuc în care muncește președintele vâlcean, mie cel mai important eveniment de la CJ mi s-a părut această felicitare.

Dovadă că omul nu e ceas cu cuc.

Gheorghe Smeoreanu