Dintotdeauna m-am întrebat de ce naiba omul modern are nevoie de mituri. De a intra în tot felul de organizaţii mitice, mistice sau cum naiba or mai fi, într-un context al lumii reale, al informaţiei imediate, al firescului. 

Un exemplu crunt şi amuzant rămâne pentru mine toptanul de masoni. Văzut ca o poveste de demult, azi, la Râmnicu Vâlcea, vorba unui coleg din presă, masonii sunt peste tot, cred că nu m-aş mira să aflu că și administratorul de la bloc e mason. Pentru că cel care vinde ziare e deja. M-a oprit într-o seară pe stradă şi mi-a spus că deja ştie că USL se rupe, că papa Bendict a fost examtriculat pentru că a fost agent SS şi multe alt grozăvii. Toate le ştia de la fraţii cu şorţuleţ. M-am îngrozit, pentru că mi-am amintit că jumătate din vedetele locale din adminsitraţie şi politică sunt masonei. Sau mă rog ceva de acest sens. Oare omul modern, normal, bulevardier, cel care bea, fumează, apreciază o femeie, ascultă o muzică şi mai citeşte poate sta fără să se amuze de acest Disney Junior, numit masonerie, templieri, maltezi, ospitalieri şi alte carghioşenii moştenite din negura timpului şi ajunse azi extrem de pamfletare ?

 Am înţeles că  sunt tot felul de loji şi alte jocuri d-astea pensionăreşti pe acolo, de parcă ar fi un fel de sanatoriu de vârsta a III-a unde mai mulţi bătrânei licenţiaţi se joacă de atacul de la Gettisbourg, unde unul se crede generalul Grant, altul Longstreet altul Armstead.

Şi dă-i şi luptă acolo pe platourile virginiene, iar la final după ce abandonează şorţuleţele, îşi iau halatele şi papucii de casă şi se duc la rezervele lor. 

De unde această utopie şi această goană după tot felul de joculeţe d-astea adulte şi unde cei care se intră acolo se cred deja buricul pământului, de parcă ar fi oculta Bloomeberg, sau grupul petroliştilor din Texas care îi dau indicaţii locatarului de la Casa Albă. 

Bun, răspunsul ar putea fi simplu, că mulţi se bagă acolo pentru tot felul de parcursuri financiare sau de facilităţi în urcarea pe scara socială. Eşti în lumea bună, cicăatunci ai cale liberă. Dar pentru asta se intră în politică, nu ? Atunci de ce să te joci de Gettysbourg-ul tu fiind un banal oltenaş de Vâlcea?

Socializare? Cred că mai degrabă este util să ieşi la o bere cu băieţii, sau să te duci la un pescuit sau la o partidă de fotbal…

Deja aud la mulţi dintre amicii spunându-mi aşa în şoaptă şi cu ezitare în glas: „Sss, tu nu ştiai că ăsta e mason?”. Bun, şi? De el depinde cursul dolarului, preţul barilului, indicele Nasdaq, scufundarea Titanicului? Da, ştiu, la paşopt, au avut un rol important, dar azi, este fenomenul e doar o joacă desuetă în care nişte adulţi au impresia că ştiu mai multe decât noi ăştia banalii, muritorii. 

Asta e despre masoni, aştept templierii, ospitalierii, gorgonii, zergii, protoşii, druizii, elfii sau alte organizaţii ajunse la fapt divers şi la ironii. În orice caz, azi nu îşi au rostul asemenea fasfâcuri, mai ales într-o lume occidentală. 

În orice caz, tema masoneriilor de orice fel sau a altor asemenea congregaţii nu cred că mai dă pe spate omul normal, cel supus şi coordonat de tentaţii şi de oferta destul de consistentă pe care i-o oferă cotidianul. Dacă vrei să te joci de-a oamenii mari, mai degrabă abordezi banalul efectiv. În orice caz, mâine am să-l întreb pe șeful de scară dacă e mason, că administratorul precis e.