Libanezi, albanezi, turci plus alte naţiuni musulmane vor investi, dacă o va mai face de acum înainte cineva, în Râmnicu Vâlcea.

Prin momentul Emilian Frâncu de joia asta, municipiul a fost definitiv scos de pe harta posibilelor investiţii serioase. Chiar dacă primarul din Râmnic se va dovedi nevinovat, şi bine ar fi, atât pentru el, cât şi pentru fața oraşului, unda de şoc a anatemei se va propaga în mintea multora care, poate atraşi de farmecul orăşelului subcarpatic, ar dori să vină cu bani aici.

Mă refer la nordici, la nemţi, la englezi, la olandezi, belgieni, la naţiuni care se află pe primele locui în Transparency International, naţiuni care nu au cultura şpăgii. Aceştia vor evita să vină într-un oraş, despre care umblă vorba că la primărie se practică asta. Din păcate, aceasta este starea de fapt pentru următorii zece ani. 

Lovitura a venit într-un moment în care Râmnicul avea nevoie, ca de aer, de investitori serioşi. Şi începuse bine totul, cu francezii de la Faurecia. Un edil plimbat pe la DNA, sună ca dracu. Imaginea lui deja se propagă, într-o eră a internetului, cu viteza luminii, sau a biţilor. Pentru un austriac, neamţ, danez, englez asta este imaginea care rămâne în headline. El nu are timp să mai vadă dacă e aşa sau nu e aşa, tilul l-a inflamat şi şi-a zis stop. Poate să-i spună oricine că edilul e un om cu carte, e un iubitor de artă şi cultură, imaginea lui la DNA rămâne cea de prime-time. 

Din acest moment, Râmnicul este condamnat la tăcere, sau la a se deschide pentru investitori osmalâi, pentru arăbeţi, adică shaormării, kebabăbării, turk-parkinguri şi alte mărunţişuri din astea. Acolo, unde respectivii investitori nu prea le au cu impozitele şi taxele, unde evaziunea fiscală este un sport naţional, nu contează dacă edilul unui oraş are sau nu plimbări la DNA, are vreun proces pe rol, pentru că ei provin din ţări unde corupţia se parctică pe toate palierele. Asta este da fapt imagine per-ansamblu a României, nu doar a Vâlcii. Păcat de faptul că Emilian Frâncu a intrat în această mocirlă. M-am uitat azi la o emisiune în reluare şi am închis ochii şi am strâns din dinţi. Detest subiectul în sine, sunt un om de esenţă biblică, nu-mi plac astfel de teme cu arestări, ridicări, mascaţi, destine spulberate, am o fragilitate în faţa unor astfel de subiecte. Da, e un senzaţional, dar e unul naşpa. După ce am plecat de la primărie, nu am mai avut chef de nimic şi de nimeni. Este dezamăgirea aia, când afli despre o femeie, de care o ştii că e onorabilă, că are o viaţă dublă. Exact ca în Jurnalul Pantofului Roşu…

Nu ne rămâne decât să aşteptăm ca Râmnicul să moară încet, chiar dacă va avea trotuare noi şi copaci verzi. Va fi un orăşel al fantomelor, un oraş din carton, cum sunt cele din studiourile de la Hoolywood, curate, frumoase dar cave.

Cât îl înţeleg pe văduvul ăla care citea Jurnalul Pantofului Roşu..