Povestirile cehoviene au aproape întotdeauna în centru un raport inegal între parteneri, o diferență de vârstă, de statut, de avere sau de putere. Un dirijor și soprana roșcată a acestuia (Réka Szász și Alexandru Beteringhe) trăiesc o iubire bolnavă, încărcată de un tragism tipic rusesc. Egoul și aroganța dirijorului care pretinde a fi un geniu calcă în picioare sensibilitatea roșcatei „bolnave” după el. Amfitrionul (Kostas Mincu) prezintă următoarele povestiri bizare de dragoste: o altă soprană de succes și trântorul ei de soț (Bianca Cuculici și Codrin Boldea) dezmint zvonurile despre relația lor considerată pur tranzacțională.

 În cazul acestor îndrăgostiți, ambii împătimiți după băuturi și capitale europene, iubirea pare una dintre cele mai viciate. Nici unul nu îl consideră pe celălalt cel puțin atrăgător sau deștept, însă ambii împart un consens tacit în privința sentimentelor lor. Se iubesc… câteodată. Urmează situația stânjenitoare dintre un statistician timid de aproape 30 de ani și o fată și mai tânără (Cosmin Teodor Pană și Rusalina Bona), ambii copleșiți de inocența sentimentelor, dar și de castitatea care îi împiedică să se apropie cu adevărat.

Un jurnalist plin de sine, căruia îi face plăcere să se citească numai pe sine (Codrin Boldea), este forțat să primească o dramaturgă amatoare (Bianca Cuculici), disperată să îi ceară părerea despre piesa ei în cinci acte. Scenă după scenă, act după act, vocea Murașkinei îl scoate din minți și îl forțează să o scoată pe dramaturgă din casa lui… fără suflare. Finalul spectacolului este conturat de o ultimă față a iubirii, Volodea, bobocul de șaptesprezece ani și Anna, o doamnă măritată care râde din orice, mai ales de el (Andrei Cătălin și Rusalina Bona). Iubirea adolescentului e plină de umilință și de sfială, Niuta îi dă speranțe false până îl aduce pe tânăr în pragul abandonului școlar, al disperării și al pieirii”.