De dimineață, am deschis situl gazetei “Vocea Vâlcii” știind precis ce caut: o scrisoare deschisă către locuitorii municipiului Rm. Vâlcea semnată de Emilian Frâncu.

De ce știam că voi găsi scrisoarea ? 

Simplu. Cu câteva zile înainte, publicasem eu o astfel de scrisoare de la Frâncu. Nu era autentică, evident, era un fel de CE AȘ SCRIE EU DACĂ AȘ FI FRÂNCU. Îmi avertizam cititorii, la final, că această scrisoare nu există, dar ar trebui să existe.

Și iat-o !

Frâncu m-a crezut și a scris o asemenea scrisoare. Știam că mă crede, fiindcă tot ceea ce scriu eu despre el este purul adevăr. Iar el știe asta.

Numai că scrisoarea autentică a lui Emilian Frâncu se deosebește de scrisoarea sugerată de mine.

Eu îi propuneam să fie bărbat și să-și recunoască greșeala, să fie bărbat și să-și ceară scuze locuitorilor și colegilor de partid, să fie bărbat și să demisioneze.

Frâncu se dovedește însă a fi muiere.

El își începe scrisoarea cu vorbele “Iubesc Râmnicul”.

Ce vorbești, Franț ? Despre asta discutăm noi acum, încă nu ți-a trecut boala vorbelor mari și a demagogiei înfoiate ?

Se vede că nu i-a trecut.

În continuare, domnul arestat ne informează că e la pușcărie fiindcă: 

“am devenit incomod față de câteva persoane influente care încearcă eliminarea mea completă din viața politică.”

E clar, Frâncu, din pușcărie, îi consideră pe râmnceni tâmpiți.  

Cine sunt acele persoane influente, domnule Frâncu, spune-ne și nouă, ca să nu murim proști ?

Parcă auzindu-mă bombănind aceste cuvinte, Frâncu scrie:

“Voi reveni cu amănunte”.

Nu revine cu niciun amănunt. 

Am comentat până aici primele 6-7 rânduri ale scrisorii. Mai sunt încă 200 de rânduri. Ele sunt însă aproape ininteligibile.

Se observă că Frâncu, mizând pe faptul că cititorii nu au citit rechizitoriul procurorilor, încearcă să spună că n-a luat mită, ci a cerut o sponsorizare pentru oraș.

Vă reamintim că Frâncu a sunat-o pe directoarea postului său de televiziune Vâlcea 1 și i-a spus că “va veni un architect cu un mesaj de la mine”.

Mesajul era frumoasa sumă de 20 de mii de euro.

Dacă totul ar fi fost legal și transparent, Frâncu i-ar fi spus directoarei că va veni un arhitect cu 20 de mii de euro pentru a face publicitate la televiziune.

De fapt, ceea ce nu știe, presupun, arestatul, este că directoarea Aura Constantinov a declarat procurorilor că urma să-i dea banii lui Frâncu.

E clar că acest om îi consideră pe “supușii” săi niște cretini.

Scrisoarea se sfârșește grețos. Dacă aș avea obiceiul să mănânc ceva de dimineață în loc să beau cafea, aș fi avut de suferit.

Frâncu “mărturisește” că acolo, la pușcărie, nu face altceva, de dimineața până seara, decât să se gândească la “marile proiecte” ale Râmnicului pe care, fiindcă judecătorii haini îl țin ascuns, nu le poate pune în operă.

Dacă ar fi mărturisit că se gândește cum să iasă în oraș la o bere, ar fi fost credibil.

Frâncu nu e însă, nici în ceasul al doișpelea, un om credibil.

Scrisoarea deschisă e ca o oglindă fidelă. În ea, Frâncu apare schimonosit, ipocrit, demagog, complexat.

Mai bine nu o mai scria.

Dacă nu o scria, am fi putut crede că, în închisoare, Frâncu se gândește la familie, la prieteni, la soarta sa crudă. Și l-am fi putut compătimi.

Compătimidnu-l, am fi scris mai puțin și mai blând despre el.

Pe un om care te minte în față zicând că el se gândește în închisoare doar la “marile proiecte” nu ai cum să-l compătimești.

Nu poți decât să-l disprețuiești.