Reconfigurarea cheltuielilor poate fi o formulă înțeleptă doar dacă nu comite mari nedreptăți. Cu toții practicăm acest procedeu pentru a controla cheltuielile personale, de cuplu sau de familie ori de grup. Eliminăm una-alta dintre cumpărături, neesențiale, cum se spune acum, dar niciodată cheltuielile cu rol sensibil, cum sunt hrana copiilor, îmbrăcămintea și educația lor. Facem acest lucru cu grija de a produce cât mai puțin rău și cât mai puțină nedreptate. Nu putem modifica rețeta medicală a unui membru al familiei, sub niciun motiv. Nici pentru a scădea cheltuieli. Cei doi-trei lei economisiți în acest fel pot ucide. Și nici banii economisiți pe seama copiilor nu fac altceva decât să pună în pericol sănătatea și viitorul lor. Ceea ce poate suna ca economie acum, poate costa extrem de mult peste foarte puțin timp.

Așa este în viața personală. Nu poate fi însă diferit în viața noastră colectivă. În localitatea în care ne ducem traiul, în regiunea, în țara și în lumea cea mare a oamenilor de pe acest pământ.

Cine poate decide asupra banilor care se cheltuiesc pentru a ține în viață localități, regiuni, state și uniuni nu poate face altcumva decât facem fiecare dintre noi cu banii pe care îi folosim în familia în care trăim. Și, totuși, statul român a decis să elimine protecții financiare pentru bolnavi incurabili și pentru handicapați. Ființe expuse, prin natura suferinței, la cele mai elementare pericole, mortale în majoritatea lor.

Aud că decizia de a impozita proprietatea persoanelor cu handicap s-a impus cumva din cauza numărului neobișnuit și nefiresc de mare al deținătorilor unui certificat de handicapat. Adică, în loc să-i identifice pe cei care abuzează de certificate de handicap necuvenite, statul român îi penalizează pe cei pe care s-a angajat să-i protejeze conform dreptului internațional.

La fel se întâmplă cu suferinzii de boli incurabile, lăsați fără drepturi elementare pentru a-i pedepsi pe cei care se strecoară la această categorie, fără nici un drept. Este un obicei al statul român ca, tocmai atunci când este nevoie să muncească un pic pentru a separa binele de rău, să lovească cu furie în toată lumea punând la grea încercare doar pe cei corecți. Evazioniștii fiscali, deținătorii fără drept ai certificatelor de handicap, ipohondrii de week-end și speculanții cu beneficii pot fi găsiți dacă sunt căutați de statul plătit de noi toți pentru a-și face treaba mai înainte de a lovi în oameni fără apărare și în nevinovați.

Ceva nu este deloc bine în această atitudine de a lovi în cele mai vulnerabile categorii de cetățeni în numele unei reforme care amestecă nevinovați cu vinovați și oameni integrii cu infractori, aceștia din urmă atât de ușor de urmărit și de dovedit de statul care știe să-și facă treaba pentru care este plătit.

Ceva este în mare neregulă, într-adevăr, și lumea se întreabă pe bună dreptate ce-i de făcut.