La Râmnicu Vâlcea a avut loc zilele trecute Balul portului popular românesc. O mare sărbătoare a costumului popular, a țesăturilor și a cusăturilor fără egal, atât de admirate de privitori din întreaga lume și din ce în ce mai căutate și mai purtate de tinerii români.

Mi-am îmbrăcat eu însumi hainele tradiționale și am mers la acest bal împreună cu Mirela, soția mea, și alături de Mariana și de Mircia Gutău, de alte zeci de prieteni și de cunoscuți și de o mulțime de mai puțin cunoscuți, la fel de mândri de hainele care au ajuns la noi din adâncul istoriei românești. Pe hainele acestea, mai noi sau mai vechi, poți găsi toate frumusețile naturii și iureșul horelor strămoșești. Mâinile harnice ale femeilor au țesut pânzele și au cusut punctele care alcătuiesc imagini fără egal. Am asistat în copilăria mea la cusutul acestor haine. Și la bătutul covoarelor la război. La torsul lânii și la multe alte munci de acest fel, cele care făceau diferența între fetele sau nevestele harnice din satul meu.

Mă gândeam la toate acele scene ale copilăriei dispărute definitiv din lumea satului – admirând cămășile purtate de participanții la Balul portului popular românesc, prima ediție. O sărbătoare organizată de grupul Șezătoare, în colaborare cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, cu susținerea Consiliului județean Vâlcea și a Centrului județean pentru conservarea culturii tradiționale.

Un adevărat festival al frumuseții românești. O expoziție a diversității oamenilor și a regiunilor în care trăim. De la culorile vii ale sudului și până la alb-negru auster al zonelor subcarpatice. Vâlcea însuși este un județ care conține această diversitate a portului popular, același în sud, în centru și în nord, și totuși diferit și provocator, fiecare în felul lui.

Ne-am bucurat la acest bal de una dintre cele mai bogate expoziții de ară populară românească. Sub forma veștmintelor purtate de fiecare dintre noi dar și prinzându-ne în dansuri solicitante, cum sunt sârbele oltenești sau în hore blânde ca apele Oltului coborât la câmpie. Nu știu cine a avut ideea aceasta, să preia din protocolul diplomatic al sărbătorilor cu ștaif, obligația ținutei obligatorii. A sunat bine acest obligatorie asociat hainelor tradiționale românești. Ar fi bine să preluăm această idee și să găsim un eveniment – personal ori de familie – în care, o dată pe an, să îmbrăcăm hainele tradiționale care ne leagă de trecut și ne dau o șansă în viitor.

Balul portului popular românesc. Un bal cu ținută vestimentară obligatorie! Felicitări!