Sunt foarte îngândurat şi mă frământ foarte mult atunci când atac pe cineva în ziar. Ore sau chiar zile întregi ba îmi dau dreptate, ba nu-mi dau.

 

Starea aceasta are o explicaţie clară.

 

Oamenii despre care scriu au două valenţe, ca să zic aşa. Pe de o parte sunt oameni ca toţi oamenii, pe de altă parte, sunt oameni politici.

 

Când critic pe cineva la ziar, mă gândesc dacă nu cumva am criticat nu doar omul politic din om, ci omul în întregul lui.

 

Desigur, nu se pot face departajări clare, iar asta este o sursă a necazurilor mele.
Iau ca exemplu ultima mea criză de conştiinţă profesională. Nu e durat mult, doar câteva ceasuri, dar totuşi a existat.

 

Am scris un pamflet despre un domn pe nume Daniel Câmpeanu, fost lider al tinerilor din ALDE Vâlcea, transfug la PNL Vâlcea cu organizaţie cu tot, după cum el însuşi declară.
Nu auzisem până ieri că există un domn numit Daniel Câmpeanu, dar m-a sunat cineva din Bucureşti şi m-a întrebat pe naiba se întâmplă, fiindcă ştiripesurse.ro a dat un articol despre trecerea junilor de la ALDE Vâlcea la junii de la PNL Vâlcea.

 

Dracu` ştie, am zis eu, în viaţa mea nu am auzit de acest Câmpeanu, ba, ca să fiu sincer, nici nu credeam că Dumitru Lovin şi ai săi apucaseră să-şi facă şi organizaţie de tineret.

 

Am dat vreo două telefoane şi am aflat câte ceva despre tânărul Câmpeanu. Cineva zicea că e maseur, altcineva că a vândut haine vechi, iar altcineva că nu pleca în teren fără să întrebe cine-i dă şi lui o ciorbă.

 

Nu contest dreptul tinerilor la ciorbă, aşa încât nu m-am îngrijorat prea tare.

 

Una peste alta, am considerat că a face treceri în grup în plină campanie electorală de la partidul tău la inamicii partidului tău este o josnicie.

 

Aşa am ajuns să scriu pamfletul despre care vorbeam la început.

 

Din păcate, nu m-am putut abţine şi l-am taxat pe Daniel Câmpeanu de maseur şi telal, de parcă maseurii şi vânzătorii de haine vechi ar fi nişte neisprăviţi, nu fiinţe umane cu drepturi depline.

 

Au drepturi depline.

 

Dar ce era mai bine, să îl fac pe acest Câmpeanu măgar sau telal? Dacă îl făceam măgar era insultă de-a dreptul. Totuşi, omul făcuse o mare măgărie.

 

Eh, mi-am zis, de-ale tinereţii valuri. Şi iar m-am îngândurat.

 

Am citit apoi comentariile la pamfletul meu. Prietenii domnului Daniel Câmpeanu au început să reacţioneze, ba chiar şi eroul articolului m-a interpelat.

 

Cu cât veneau mai multe comentarii pe Facebook, cu atât mă luminam.

 

Nu, nu m-am înşelat.

 

Comentariile erau care aiuristice, care greţoase, care nesimţite.

 

– Cică fără acest Câmpeanu, ALDE Vâlcea nu ar fi putut avea candidat petru Primărie.
– Cică tot acest Câmpeanu a făcut ca ALDE Vâlcea să fie a treia forţă politică locală.
– Cică eu sunt Nea Caisă de care n-a auzit nimeni, iar asta despre care vorbim e mare lider politic.

 

Era clar că nimerisem pe Corabia Nebunilor.

 

Din clipa în care am conştientizat că am scris despre un marginal şi am trezit reacţia unor marginali, nu am mai avut nicio remuşcare.

 

Prostia, îngâmfarea şi josnicia se adunaseră într-un mănunchi de buruieni.

 

E de bine pentru ALDE Vâlcea că a scăpat de buruienile acestea politice.

 

Prostia, îngâmfarea, josnicia nu sunt doar trăsături ale părţii politice a omului politic. Ele sunt trăsături ale omului în întregul lui.

 

Nu mai aveam, aşadar, de ce să mă frământ.

 

 

Gheorghe Smeoreanu