Există un proces pe rol la Rm. Vâlcea în care viceprimarul liberal Virgil Pîrvulescu îi cere daune morale de miliarde ziaristului Liviu Popescu.

Ce sunt miliardele pentru viceprimarul Pîrvulescu ? Las această întrebare fără răspuns.

Ziaristul m-a pus martor. Într-un proces de presă, martorii sunt de două feluri substanțial diferite. Al acuzării trebuie să spună că vătămatul a suferit mult, el și familia lui. Al apărării, cum am fost eu, are o sarcină onestă, anume să ofere instanței o viziune despre articolele incriminate.

Am oferit o viziune.

Despre vicele Pîrvulescu s-au scris cel puțin o sută de articole pe două teme principale: că a avut note mici la facultate, chiar la materiile economice, și că nu trece pe la serviciu deși încasează un salariu uriaș de la Primărie.

Judecătorul, o doamnă foarte echilibrată, atentă, dornică să înțeleagă și să aprofundeze chestiunea, a consemnat aceste probleme.

Vă dați seama la ce s-a expus Pîrvulescu ? Pur și simplu s-a discutat într-un proces public că a fost un student slab care nu reușea să obțină nici măcar un 7 la materiile principale.

Umilință mai mare nu cred să existe.

Dl Pîrvulescu are acum o vârstă, a fost șef la Antifraudă și șef la ANAF Vâlcea. Iată-l pus în situația de a asista la judecarea performanțelor sale slabe ca student la ”Brâncoveanu”.

Pe hol, îl rugasem pe dl Pîrvulescu să renunțe la proces deoarece va fi penibil. Nu m-a luat în seamă, iar acum nu am ce-i face, s-a pus într-o situație în care îmi era mie jenă de jena lui.

Nu știu cum va merge procesul, judecătorii sunt suverani, dar un lucru este cert:

– S-a consemnat, pentru istorie, într-un act ce va rămâne la dosar, că marele lider penelist Virgil Pîrvulescu a avut note mici la materiile economice și nici nu prea merge la serviciu.

Istoricii vor descoperi acest dosar și peste o sută de ani și vor scrie că PNL Rm. Vâlcea a avut lider un (n-am cuvinte).

De ce să provoci tu, Pîrvulescu, intrarea în istorie cu un asemenea dosar?

Fiindcă ești fudul și te crezi erou.

Fiindcă așa se întâmplă când ajungi mare șef fără concurs și te îmbogățești.

Mare e grădina…

Gheorghe Smeoreanu