Este evident faptul că, între cele 7 programe cu care s-a operat în perioada 2007 – 2013 pentru atragerea fondurilor europene, Programul Operaţional Regional a fost cel mai eficient. Plecând de la această realitate, conducerea ADR Sud – Vest Oltenia a transmis preşedinţilor Consiliilor Judeţene din Regiunea Oltenia un pachet de propuneri privind o nouă abordare a dezvoltării domeniului agriculturii în perspectiva exerciţiului bugetar 2014 – 2020, insistând cu deosebire pe necesitatea constituirii unui sistem integrat de desfacere a produselor agricole prin intermediul fondurilor europene. Sigur, pe această zonă a operat şi operează în continuare Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), însă, aşa cum precizează directorul ADR Oltenia, doamna Marilena Bogheanu, implicarea Programului Operaţional Regional va fi şi oportună, şi necesară în arealul infrastructurii de afaceri specifice care trebuie pusă la dispoziţia producătorilor agricoli.

Propunerile pe care le-am primit vizează, într-adevăr, câteva puncte tari de care va depinde dezvoltarea sistemului din agricultură, elocvente în acest sens fiind, bunăoară, crearea unei pieţe regionale de gross şi a unei burse agricole. Apreciez această nouă ofensivă mai ales dacă o raportez la ceea ce există în prezent pe segmentul valorificării produselor agricole.

Anul 2013 este deosebit de generos pentru agricultură, având în vedere că el a adus considerabile surplusuri de produse care au invadat pieţele şi au debusolat preţurile. În această situaţie se pune din nou pe tapet o problemă veche şi spinoasă legată de necesitatea imperioasă a înfiinţării mult comentatelor centre de colectare, sortare şi ambalare, dar şi a depozitelor cu atmosferă controlată care să favorizeze prelungirea perioadelor de valorificare a produselor agricole pe piaţa de consum. Sunt întrutotul de acord că, având centre de colectare şi depozite frigorifice, se asigură nu numai condiţii de valorificare a roadelor din grădini şi livezi, dar se dau şi soluţii practice la problemele privind controlul preţurilor, fiscalizarea produselor, păstrarea acestora timp mai îndelungat, crearea unor partizi pentru vânzare prin intermediul marilor retaileri etc.

Perpetuarea perioadelor scurte în care legumele, mai ales, intră în vadul comercial este şi consecinţa utilizării anemice a culturilor realizate în spaţii protejate. La ora actuală, nu mai există în ţară decât 225 – 230 ha de sere încălzite şi aproximativ 7000 ha solarii. Iar greşeala a mers şi mai departe, în sensul că proiectele pentru construcţia de sere prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală în toată perioada 2007 – 2013 au absorbit doar 2 milioane euro, sumă cu care abia dacă s-au construit … 2 ha de sere.

Încă de anul trecut, Ministerul Agriculturii a dat contur unei soluţii privind îmbunătăţirea sistemului de comercializare a fructelor, legumelor şi altor produse agricole prin introducerea unei noi proceduri de acces în vadul comercial, însă până acum nu a fost depăşită faza bunelor intenţii. Mă refer la obstrucţionarea speculanţilor pe piaţă prin utilizarea unui card de acces însoţit de carnetul de producător. Numai că problemele de fond ale valorificării nu-şi găsesc soluţii doar pe această cale. Ea, valorificarea produselor agricole pe pieţele interne şi la export încă nu este racordată la standardele şi cerinţele UE, ceea ce, în cazul nostru, dezavantajează dramatic producţia autohtonă. Tocmai de aceea, este nevoie ca, printr-o strategie pe termen lung, să se aibă în vedere structurarea şi valorificarea producţiei pe asociaţii de producători, pe zone, judeţe, regiuni şi până la nivel naţional. Structurarea şi ponderea sectoarelor agricole vor trebi să se bazeze pe necesităţi alimentare şi de prelucrare pentru consumul curent, dar şi pentru export, creîndu-se astfel un echilibru la nivel de ţară între culturi şi necesităţi.

Dr.ing ION CÎLEA

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea