“L-au arestat în acelaşi timp cu flagrantul. În două-trei săptămîni a şi început procesul. Şi s-a terminat repede, a durat cam şase luni, el a stat arestat preventiv. Avea foarte mulţi avocaţi. Îşi spunea povestea lui, şi aici am fost un pic şocat, că nu eram obişnuit, adică n-am exeperienţa proceselor, că el susţinea nişte chestii care mie mi se par grosolane. Că e normal ca o firmă de arhitectură să plătească la o televiziune, că banii ăia pe care noi i-am dat la televiziune directoarei sînt bani cu care noi trebuia să cumpărăm publicitate pentru proiect. Oricum, nu era un argument, că nu plăteam de bunăvoie, fusesem obligaţi de el. Dar practica asta nu există. Cu orice architect ai vorbi, practica asta nu există. Eram un pic şocat, că îmi dădeam seama că acolo, la tribunal, era judecatorul, cu procurorii, cu el, cu avocaţii, care vorbeau despre practica asta… mie mi se părea o nebunie, pentru că, de fapt, ea nu există. Avocaţii lui – erau şi mulţi şi în vîrstă – impresionau şi încercau să minimizeze faptele foarte mult. Judecătorul era chiar foarte relaxat, şi în relaţia cu avocaţii, nu mi s-a părut nimic aşa impresionant. Primarul era în boxa arestaţilor, dar am înţeles că atunci cînd a depus mărturie, colegul meu care a fost primul – eu n-am fost în sală, că n-ai voie să fii în sală cînd depune mărturie, trebuie să intre cîte unul – a intervenit foarte des, adică se întorcea şi comenta peste el cînd vorbea, şi judecătoarea l-a somat de mai multe ori să nu mai intimideze martorul. După aceea, cînd am intrat eu, n-a mai intervenit”, relatează Şerban Marinescu” pentru “Dilema veche”.
Mărturiile unuia dintre arhitrecții cărora Frâncu le-a cerut mită sunt amplu prezentate în Evenimentul zilei.
Lasă un răspuns