Cei mai bătrâni îşi aduc aminte cu nostalgie de gustul roşiilor, al lubeniţei sau al cărnii de pui. Vicioşii ştiu şi ce parfum aveau, pe vremuri, ţigările. Nici cafeaua nu mai e ce a fost, nici vinul. Să vă povestesc o întâmplare.

Când am fost prima oară în America, la Washington, am căutat din priviri un restaurant mai accesibil şi am găsit un fel de împinge tava cu preţ unic de 12 dolari în care puteai să te serveşti cu tot ce îţi poftea inima. Mi-am îngrămădit în faţă ouă moi, pulpe de pui, cârnăciori rumeni, struguri, pâine crocantă. Ei bine, când am muşcat dintr-un ou am crezut că am halucinaţii, avea gust de nisip cu apă, mortar, ciment pisat sau cam aşa ceva. Mă scuzaţi, dar am scuipat. La fel mi s-a întâmplat cu pulpele de pui şi cu boabele de strugure. În disperare de cauză, am trecut strada şi mi-am cumpărat de la chioşc nişte chipsuri. Chipsurile aveau acelaş gust precum cele din ţară.

Citiți continuarea articolului AICI.