Ce ne facem cu Liviu Pleșoianu ? Deocamdată (mă tem că până la final) mesajele sale minunate nu sunt însoțite și de mijloacele prin care ar putea fi transformate în realitate vie.

Este frustrant, aproape că îmi vine să îi ocolesc postările, atât de frumoase sunt dar tot atât de romantice.

Este Liviu Pleșoianu cel mai proaspăt utopist, ori chiar are o strategie de luptă ? Este un manechin superb, pe care hainele stau impecabil, ori un politician viu și realist ?

Ar fi nedrept, ar fi o glumă proastă ca Liviu Pleșoianu să ofere speranțe deșarte fanilor săi, ar fi ca și cum cineva ți-ar plimba prin fața ochilor o sticlă cu elixirul vieții dar te-ar informa că nu o poți desface.

Bine ar fi ca fiecare postare a domnului Pleșoianu să aibă și un post scriptum cu privire la metodă. Metoda de a strânge semnături, metoda de a-și finanța compania, metoda de a-și organiza susținătorii, pe scurt, metoda de a face visul să devină realitate.

Nu îl bănuiesc nicio clipă pe Liviu Pleșoianu că ar fi Jonas Nightengale, vânzătorul de iluzii din fimul cu același nume, dar îl bănuiesc de romantism, de întoarcere hedonică la stadiile adolescenței.

Sper din suflet să nu fie așa, fiindcă ar epuiza vise, ar distruge energii și speranțe.

Cred că este momentul să îi cerem ceva extreme de important domnului Liviu Plașoianu și anume un discurs depre metodă.

Gheorghe Smeoreanu