Excepționalul tânăr  jurnalist Crișu Popescu a publicat un articol demolator intitulat ” Cum s-a îmbogățit un director de teatru din Vâlcea. Scurtă poveste despre clientele pe bani publici”. Directorul bogat este Tavi Costin, de la ”Anton Pann”.

 

Cine citește articolul se umple de revoltă. Cum adică un tânăr actor director de teatru de provincie, să se îmbogățească și să își cumpere un apartament de 200 de mii de euro? Înseamnă că a apelat la reciprocități, a făcut para-ndărăt. Josnic, dacă nu chiar penal.

 

În plus, directorul este și părtinitor într-un mod insuportabil, deoarece i-a ridicat gradația amicei sale în două săptămâni de la solicitare, în vreme ce alți cinci actori au fost nevoiți să aștepte aproape un an.

 

Așadar, Tavi Costin este și șpăgar îmbogățit și nu are nici caracter.

 

Ziaristul vine cu argumente luate dintr-o sursă care îl induce în eroare.

 

 

1. ”Directorul Teatrului Anton Pann a semnat, în noiembrie 2023, un contract cu actrița din Botoșani Lenuș Moraru Râșcă în valoare de 32.560 lei. Pentru acești bani, actrița trebuia să regizeze spectacolul „Variete la Iunion”. Gelu Râșcă, soțul actriței, a semnat și el un contract cu teatrul de la Vâlcea pe 22.128 lei pentru a asigura scenografia spectacolului. Costîn, suflet cald când vine vorba de conjudețenii săi, a alocat din două semnături aproape 54.700 lei unui cuplu pentru un singur spectacol”.

 

2. ”Mai departe, presa din Botoșani susținea, la data aceea, că Lenuș Râșcă n-avea specializare în regie, iar Gelu Râșcă nu era specializat în scenografie, fiind angajat butafor la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. Așadar, cum au încasat banii?!”

 

3. ”Altfel, cum se explică apartamentul de aproximativ 400.000 de euro din strada Popa Petre, București? Discutăm despre zona centrală a capitalei, pe lângă Calea Moșilor. Lăudându-se pe bună dreptate cu acest apartament, Costîn susține că are ditamai terasa și că doar parcarea costă 28.000 de euro”.

 

    4. În încheiere, povestim un episod josnic. Cinci actori ai Teatrului Anton Pann au trăit o umilință groaznică „sub bagheta” maestrului Costîn. După anumite perioade de timp, actorii pot cere să fie organizat un concurs pe care, dacă îl promovează, sunt trecuți la altă categorie de salarizare. Cei cinci, cărora nu le mai dăm numele tocmai ca să nu fie umiliți încă o dată, s-au rugat efectiv de manager să le organizeze acest concurs. Într-un final, s-au unit și au depus o cerere semnată la comun. Din momentul depunerii documentului la registratură și până la concurs au mai durat nouă luni. Pentru Bianca Cuculici, aceeași cerere a fost aprobată în două săptămâni.

 

Poți să fii cel mai mare ziarist din lume, poți să ai premiul Pulitzer, dacă înainte de a critica o persoană nu îi ceri un punct de vedre, greșești drastic.

 

În ce mă privește, citind articolul, m-am speriat. Am o colaborare artistică cu Teatrul Anton Pann și cu Tavi Costin și mă gândeam să o denunț. Cum să colaborezi cu un asemenea bandit fără suflet?

 

Mi-a fost însă de ajuns să cer un punct de vedere de le ”inculpat” și dovezile aferente, pentru a afla că acuzațiile sunt nule, neavenite, iar unele ridicole.

 

Prima dovadă

 

Spectacolul plătit cu 54.700 lei regizoarei și scenografului a adus în casieria teatrului 38.000 lei și se joacă în continuare, urmând ca încasările și depășească cheltuielile.

 

A doua dovadă

 

Regizoarea Lenuș Moraru are 15 proiecte ca regizor și 15 ca asistent de regie până la data contractului. Am găsit-o pe un afiș trecută ca regizor, iar afișul e proaspăt. Scenograful este mai tare,  a primit o diplomă de la Guinness Book chiar pentru scenografie, realizând o gradenă rotativă cum nu s-a mai văzut.

 

Scrie ziarul Adevărul:

 

”Un botoşănean a ajuns în Cartea Recordurilor după ce a contribuit la construirea decorurilor din spectacolul Vlaicu Vodă, realizate de Teatrul Excelsior din Bucureşti cu ocazia Centenarului. Se numeşte Gelu Rîşca şi lucrează la Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoşani.”

 

A treia dovadă

 

Informațiile despre apartament sunt false. Știu datele problemei, dar consider că achiziționarea de către doi tineri a unei locuințe este strict problema lor. Pot doar să spun că la mijloc este un credit pe decenii, au mai fost și ajutoare de la…nu contează. În plus, apartamentul nu are nici 400 de metri pătrați și nu costă nici măcar jumătate din cât s-a scris.

 

A patra dovadă

 

Aici îmi e jenă de jena altuia. Actorilor li s-a satisfăcut doleanța în trei săptămâni, în afară de unul singur, care nu a acceptat un rol. Deci, episodul nu e josnic, cum scrie reputatul ziarist.

 

Am redactat acest text fără niciun chef. Mi-a pierit a nu știu câta oară bucuria pe care ți-o dă presa văzând că un tânăr director de ziar nu îl sună pe un tânăr director de teatru pentru a-i lua un punct de vedere înainte de a-l face face albie de porci.

 

Dacă nici cei din tânăra generație nu se respectă între ei, nu mai am nimic de spus.

 

Gheorghe Smeoreanu