Nicolae Ceaușescu nu m-a întrebat dacă sunt de acord să plătească în mod accelerat datoria României față de FMI, cu prețul degradării nivelului de trai. Probabil că dacă mă întreba, aș fi fost de acord. Doamna Usula von der Leyen nu mă întreabă dacă sunt de acord să finanțăm Ucraina tot cu prețul degradării nivelului de trai. Sincer, dacă m-ar întreba, aș fi de acord.

Fiindcă nimeni nu ne-a întrebat, nici atunci și nici acum, singura concluzie pe care o pot trage este că nu existăm. Nici eu, nici tu, nici el.

Sunt bucuros că trăiesc într-o Europă în care se vehiculează valori fundamentale, umane și geopolitice, mai mult decât oriunde în lume. Numim Rusia agresor, considerăm că nicio țară nu are dreptul să obțină prin forță pământul altei țări, îl definim pe Putin drept criminal. Până aici, totul pare în regulă, trăim, parafrazându-l pe Leibniz, în cea mai bună dintre lumile posibile.

Avem însă suspiciuni și e normal să fie așa. 

Citiți continuarea articolului AICI.