Am participat marti dimineata, din insarcinarea directoarei Institutului Cultural Roman din Paris, doamna Yvette Fulicea, la ceremonia rostirii discursului presedintelui Hollande, care s-a tinut la Memoriarul Shoah din Paris, cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la eliberarea lagarului de concentrare de la Auschwitz, descoperit, din intamplare, de Armata Rosie.

Pentru ca m-am gandit la importanta acestei zile, pentru ca am trait-o din plin, alaturi de ceilalti invitati, am decis sa transmit aceasta corespondenta de la Paris, pentru cititorii valceni si nu numai.

Asadar, Shoah este un cuvant ebraic, care inseamna catastrofa, dezastru, care este folosit pentru a descrie genocidul facut de nazisti impotriva evreilor in cel de-al doilea Razboi Mondial, executat din vara lui 1941 pana in primavara lui 1945, cand evreii erau deja in siguranta. Dar Shoah nu acopera doar aceste date, persecutiile la care erau supusi evreii incepusera cu mult timp inainte, prin violente zilnice, excludere sociala, spolierea averilor.

Memorialul Shoah este situat aproape de  centrul  Parisului, langa Pont Marie si Cite des Arts. Am ajuns acolo la ora indicata in invitatie si m-am blocat, desi ma asteptam la un control extrem de riguros, mai ales dupa recentele atentate. Nu am vazut in viata mea, niciodata, un asemenea dispozitiv de securitate, care a functionat pana la final impecabil, cu o precizie de ceas elvetian, dar cu o curtoazie pe care numai francezii o mai au in lumea asta.

Invitat sa arat invitatia si documentele, apoi verificat cu dizpozitivul de metale, dar cu zambetul pe buze si cu o gluma decenta, care sa mai detensioneze stresul meu de invitat. Era prezent Presedintele Frantei, erau ambasadori, oameni de cultura francezi si straini, supravietuitori ai Holocaustului si descendentii lor, cam 400 de persoane. Ajuns in Aleea Celor Drepti (Alee des Justes), am remarcat panoul urias pe care se derulau imagini din interiorul cladirii. Interesanta forma de protectie, presedintele inauntru, invitatii pe Alee. L-am ascultat pe Francois Hollande cu mare atentie, dorind sa inteleg exact tonul si directia cuvintelor din discursul sau.

 Am fost si eu surprins, ca mai toti participantii, sa-l vad pe presedintele Hollande in rolul de moderator de televiziune. Se afla in mijlocul unor invitati cu care dialoga, toti supravietuitori ai lagarelor de concentrare naziste. Hollande are un job asigurat, daca nu va fi reales presedinte, mi-am zis, are stofa de mare ziarist, a fost un moderator atent, perfect echilibrat, empatic. A ascultat cu atentie, nu a intervenit decat foarte rar, atunci cand invitatul se gatuia de emotie, ajutandu-l sa treaca peste momentul de criza. Apoi, a urmat discursul, unul dintre cele mai precise pe care le-am auzit eu de la Hollande , in ultima vreme. 

Hollande a reiterat angajamentul Frantei de a lupta impotriva uitarii genocidului evreiesc. A sustinut cu tarie ideea de libertate, careia Franta ii este datoare, necesitatea luptei anti-teroriste la nivel global, dar si necesitatea respectarii credintelor celorlalti. Franta, a spus Hollande, va face tot ce ii este in masura ca sa impiedice nu numai catastrofe de tip Shoah, dar si alte evenimente mai putin sangeroase, dar la fel de dramatice, cum au fost cele petrecute recent la Paris si care au starnit panica despre care s-a auzit pana la Ramnicu Valcea. 

Hollande, un presedinte confruntat cu o criza economica profunda, cu o tara care are un somaj alarmant, atacat si din dreapta si, uneori, din stanga, a reafirmat angajamentul Frantei pentru valorile democratice, europene si globale, din perspectiva unei Republici Franceze, de lider al natiunilor lumii. O a doua America, al carui rol global, asumat, devine din ce in ce mai evident, in ultima vreme. Nu insist acum asupra implicatiilor politice din peisajul intern francez, pentru ca mi s-a parut interesant, din punct de vedere al discursului, sa observ paralelismele facute de presedinte intre situatiile din trecut si cele pe care le traim noi, astazi. 

A insistat pe transmiterea informatiilor despre Shoah, dar si pe excesiva libertate pe care o au unii operatori de Internet, care a devenit o estrada pe care defileaza tot felul de miscari teroriste. Hollande a vorbit despre scoala, despre siguranta cetatenilor, despre lipsa de informatie corecta, despre Charlie Hebdo, despre Franta, minunata Franta, care isi revine din letargie si care trebuie sa fie pregatita sa isi asume rolul ei de mare putere. Mi-a placut asta, sa stii si sa poti sa faci dintr-o tragedie un mare succes, asta ,da, forta, asta da mesaj patriotic, pentru cine vrea sa il inteleaga. De altfe, se stie, Cocosul Galic canta mandru, in orice situatie si ma opresc aici.

Ceremonia s-a terminat cu intonarea Marseillezei, pe care am cantat-o sau am murmurat-o noi toti, invitatii. Au urmat depuneri de coroane, declaratii TV, apoi invitatii s-au intretinut fara protocol, minute in sir. 

Am fost liber sa fotografiez si va trimit si dumneavoastra imaginile. Eu am fost bucuros ca sunt roman si ca am participat la aceasta ceremonie. M-am intretinut cu cativa invitati, am schimbat carti de vizita si numere de telefon. M-a uimit atmosfera de prietenie, de calm, de incredere. Discursul lui Hollande a fost magic, am uitat cu totii ca Franta traieste sub amenintare, ca este in derulare programul Vigipirate, adica nivelul maxim de alerta anti-terorista, iar eu am uitat si frica de a fi prezent acolo si frica de a merge cu metroul.

Ne-am simtit intr-o lume normala, imaginata , candva , de John Lennon, care a sfarsit si el, saracul, asasinat de un terorist. Am vorbit despre asta si cu asta am si plecat in minte, cu Imagine all the people living together…

Silviu Popescu,

Paris, 28 ianuarie 2015