Există în țara asta un ziarist de mare bun simț numit Gabriel Cîrjaliu.

La unul dintre articolele mele, Gabriel Cîrjaliu a făcut următorul comentariu:

„Maestre, sper sa merite tot ceea ce faceti”.

Nu comentez chestiunea cu maestre, vreau să notez însă că această frază mi s-a părut a fi comentariul anului la textele pe care le scriu.

Îi spun colegului Gabriel Cîrjaliu că mi-a fost frică de mă p#ş pe mine că nu merită, dar este pentru prima oară când am măcar o mică speranţă că merită.

În 29 de ani de presă capitalistă, este pentru prima oară când păstrez în casă programul de guvernare al unui partid, fiindcă programul PSD este singurul apărut în 29 de ani.
Celelalte programe erau pe ideea vom face bine să nu fie rău, ne vom preocupa etc. Nişte lozinci.

Acum, adică peste doi ani, voi putea compara cu mintea mea ce s-a făcut şi ce nu din acest program. De pe acum aş zice că se fac destule, mai mult decât aşteptam.

Apoi, zic că merită şi fiindcă am convingerea că există un Stat Paralel pus în slujba unor forţe economice şi politice externe. Sunt permanent uimit că nu se vede clar acest adevăr.

Desigur, o opţiune jurnalistică este 100% conjuncturală, fiindcă e adevărată vorba aceea ăştia sunt, cu ăştia defilăm. Mi-aş fi dorit să fie la Bucureşti şi în provincie lideri şcoliţi afară, tobă de management, dar de unde să îi iau ?

La acest moment, mizez pe cei pe care mizez.

Asta nu înseamnă că nu mor de frică, aşa cum ziceam mai sus, fiindcă mă aşez pe mine, în articolele mele, chezaş pentru ei. Dacă vor da greş, va fi ca şi cum eu am dat greş, sunt lucid şi conştient de asta.

Risc însă, tocmai fiindcă e nevoie şi de acest risc, propaganda Statului Paralel e bazată pe laboratoare excepţionale.

Cred că am răspuns, în mare, problemei ridicate cu o sinceritate dezarmantă, fiindcă el e dezarmant ca om, de Gabriel Cîrjaliu.

Gheorghe Smeoreanu