Doamnelor, domnișoarelor și domnilor,

Cu mult respect vă informez că, în marea mea ticăloșie, nu-mi place de Klaus Iohannis.

Ca un câine turbat îmi manifest în continuare incapacitatea de a simți ceva pentru un om atât de rece, de rezervat, de rigid.

Nemernic ce sunt, nu voi putea înțelege niciodată cum poți să ajungi președintele românilor după ce ai făcut parte dintr-un grup care a cumpărat copii români pentru a-i duce în altă țară.

Cu gândirea mea îngustă nu voi putea pricepe ce face un om fără copii cu șase case.

Regățean ordinar ce mă aflu nu înțeleg cum poți ca în noaptea când câștigi alegerile tu să rămâi la București și soția ta să stea la Sibiu.

Ca un Mitică patentat îmi este imposibil să pricep cum de îți lași părinții să plece în Germania și nu îi ții lângă tine, de drag, nu de altceva.

Cu umilință vă recunosc faptul că nu cred că între Iohannis și români va exista, pe termen lung, acea rezonanță de gândire și simțire care să ducă la progres.

Puteți să mă striviți ca pe un vierme, însă îmi este imposibil să cred că acest idol al vostru, pe care îl văd ca pe un egoist prudent și calculat, își va sacrifica vreodată binele propriu pentru binele României. 

Cu cel mai ordinar tupeu vă spun că trebuie să fie cineva aproape iresponsabil pentru a crede că fiind de altă naționalitate, religie, limbă maternă și fond cultural îi va putea înțelege, călăuzi și scoate din marasm pe români.

Aceasta este declarația pe care am scris-o și o semnez eu, ticălosul, câinele turbat, nemernicul, îngustul la minte, regățeanul ordinar, Mitică, viermele, tupeistul,

Gheorghe Smeoreanu

P.S. Am uitat să vă spun că de Iohannis nu-mi e silă, dar de Ponta îmi este, că pe Iohannis îl respect, pe Ponta nu îl respect, că nu cred nici în unul, nici în celălalt, dar că, în conjunctura creată pe 16 noiembrie, Ponta era soluția normală, în vreme ce soluția Iohannis este o aventură riscantă care, mai devreme sau mai târziu,  se va sfârși prost, extrem de prost, cel puțin în comparație cu așteptările zilei de azi.