Îmi aleg lecturile poate chiar mai bine decât îmi aleg prietenii, iar faptul că ori de câte ori apare un număr nou al revistei Martyria nu mă culc până nu citesc toate articolele spune totul despre cât preţuiesc această publicaţie şi ce loc ocupă în viaţa mea.

A apărut numărul 2/ 1018 care începe cu un eseu consistent al IPS Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului și președintele fondator al revistei. Autorul are un har nemaipomenit de a-și exprima ideile proprii printre citate perfect alese și plasate în context în așa fel încât nu li se vede lipitura. Astfel, stilul puternic al IPS Varsanufie devine temperat în ochii cititorului, iar orgoliul auctorial se salvează de păcatul mândriei. Curge atât de lin și de profund râul scrisului la IPS Varsanufie, atât de surprinzător și în același timp atât de organic întemeiat în dogma ortodoxă, încât îi dorim să înaltului ierarh să lase mai mult grija sfinților în seama părinților și să stea mai des la masa de scris.

Acest număr cuprinde partea a III-a a unui interviu cu Arhimandritul Atanasie Prodromitul, stareț al schitului românesc Prodromul de la Sfântul Munte Athos, realizat de părintele Ștefan Zară cu ajutorul monahului Gherasim Prodromitul. Interviul capătă proporțiile unei cărți despre istoria recentă a Schitului Prodromul și reflectă într-o manieră publicistică de înalt profesionalism dramele spirituale și înaltele împliniri ale viețuitorilor obștei monahale. Interviul e literar, pe alocuri devine filă de roman, iar românul care va urca pe Sfântul Munte de acum înainte va trebui să îl fi citit pentru a înțelege Prodromul.

Remarcabil articolul maestrului Dinu Săraru despre destincția Crucea Râmnicului instituită de IPS Varsanufie și deja acordată unor creștini de ispravă.

Am citit cu interes, ca pe o filă de roman polițist, o istorie de acum două veacuri despre hoții care au omorât pe stareța de la Surpate, articolul fiind scris în stil jurnalistic de dr. Oana – Mădălina Popescu, precum și istoricul Mănăstirii Popânzălești, ctitorie a Sfântului Ierarh Calinic, textul Luizei Barcan având darul de a te face să vrei să vizitezi neapărat sfântul lăcaș.

Toate cele peste 150 de pagini sunt admirabile, dar când am lăsat din mână revista am avut un gând către președintele fondator și către director.

 Cu toată prețuirea pe care o merită și cu întreg respectul meu, le spun Sfinției Sale IPS Varsanufie și Sfinției Sale părintele Ștefan Zară că Martyria se închide admirabil dar mi-aș dori să se și deschidă puțin. Se închide în lumea sfinților, a mănăstirilor, a rugăciunii,o lume a absolutului dumnezeiesc în care mă simt ca în pântecul mamei, cum se spune.

Trăim însă vremuri grele pentru spiritualitatea românească, progresismul și neo-marxismul fiind concepții agresive care ne tulbură viața. Martyria ar putea să ne sprijine număr de număr în rezistența împotriva acestei ciume ideologice, să consacre mai mult spațiu dezbaterii despre prezentul și mai ales despre viitorul ortodoxiei în România și în Europa. Există riscuri în acest demers, sunt conștient de acest lucru, dar curajul nu le lipsește editorilor.

Cerând iertare pentru îndrăzneala de a căuta petele din soare, îmi găsesc singur scuze în calitatea mea de vechi jurnalist și spun că vreau ca revista mea de suflet să fie nu doar călăuză duhovnicească și izvor istoric, ci și armă tăioasă bună de folosit într-un război psihologic cotidian care nu mai poate fi negat.

Gheorghe Smeoreanu