Codruța Simina (Public record – Redacție independentă dedicată jurnalismului de interes public) postează pe Facebook o reacție extrem de negativă la cartea lui Nicolae Ciucă. O preluăm ca atare și adăugăm că împărtășim aceeași opinie.

x 

partea cu adevărat problematică la povestea asta cu cartea candidatului e că atunci când ajungi la final, te izbește lipsa ei de autenticitate. efectiv totul pare desprins din operele literare pre-BAC de-acum 20 de ani, remestecate de un AI mai bostan, ghidat de un om la fel de bostan.

long story short, avem un Nică a lui Ștefan a Petrei de rit nou, copilărind într-o livadă idilică prin care numa’ că nu țopăie Patrocle și Lizuca, crescut de o străbunică, blândă dar dârză, care a refuzat, desigur, să se înscrie la colectiv, un fel de Vitoria Lipan, bunicul lui e comparat cu Gepetto, celălalt bunic e paznic de bostănărie, iar istoria lui pare despinsă dintr-o altă poveste, din Aventurile lui Vitea Maleev la școală și acasă, i-a fost învățător Domnu Trandafir și știe chestii despre familie din Nunta Zamfirei, n-are rost s-o mai lungesc că ați prins ideea.

totul presărat cu fragmente din versuri celebre de poeți români morți, pe care îi studiam în gimnaziu, maxim.

absolut nimic din istorisirile lui despre viața la țară – și viață, în general – nu au nimic autentic în ele, ci par mai degrabă scuipate de un roboțel și arată cam cum își închipuie patrioții de la oraș, tip Simion, că arăta viața țăranilor, o chestie rozosină, cu ie și icoane, țuică și pâine coaptă în curte, lipsită de probleme sau drame serioase, scrisă pe ritm de Coșbuc și idealizată până la tâmpenie.

cam cum își imaginează un om administrativ românesc care a terminat 12 clase și a făcut drept și comunicare la o facultate privată că ar trebui să arate, povestită, o viață frumoasă. un om realizat.

un set de locuri comune în care nu există suferință, rău, dileme interioare, îndoieli, umor, o urmă de umanitate. nimic. un deșert de platitudini pe care le-ar recita un elev silitor la română, și când spun asta mă gândesc la elevii ăia care scuipă comentarii învățate pe de rost și respiră în timp ce vorbesc, lipsiți de conștiența și conștiința pentru ceea ce spun.

și personajul ăsta ar trebui să gândească și să implementeze strategii de securitate și alianțe politice într-o lume care se schimbă esențial și rapid. și nu poți să nu te gândești, chiar a dispărut orice urmă de luciditate la partidul care îl promovează? cum poți să lași să apară pe piață o asemenea impostură? s-a terminat orice rezervă de rușine în casta Brătienilor cu batistuță, și suntem fericiți să defilăm cu epitoma mediocrității în frunte?

asta în timp ce trec pe deasupra noastră zboară drone rusești și constatăm senini că nu știm ce să facem cu ele, că ne lipsește cadrul legislativ. asta e, ce să facem, dacă aveam cadru știam, așa ne uităm și noi la ele ca la drobul de sare și facem cruce cu limba, că așa e în Grădina noastră.

promovăm pe bani publici mulți, obscen de mulți, impostura și stupiditatea, în timp ce predicăm românii educate și virgula între subiect și predicat. proștilor nu le mai ajung televiziunile și internetul, vor și tichia de mărgăritar – cartea.

și cu ea pe frunte, președinția unei țări.

destinele noastre.

fi-mi-ar greață, băi, partidul istoric.

Codruța Siminea