Lumea pontavarană a stat aseară cu sufletul la gură.

Dacă DNA nu îl reținea pe Mircea Băsescu, pontavaranii ar fi urlat că există dovada controlului justiției de către președinte.

Când ușa arestului s-a închis în urma lui Mircea Băsescu, adevărul că Traian Băsescu a susținut o justiție independentă și echidistantă a intrat în cartea de istorie.

Asta nu înseamnă că tot ce intră în cartea de istorie intră și în mintea electopulimii. Aș spune chiar că electopulimea reține mai ales ceea ce nu reține istoria.

Totuși, pontavaranii nu disperă fiindcă se bezează pe adevărul etern potrivit căruia nimeni nu e profet în țara lui. În consecință, românii îl vor pune pe cruce pe cel care lucrează pentru țara lor și se vor bucura pentru fiecare bandit care scapă de pedeapsă.

Mă întreb însă dacă de data asta pontavaranii nu au fost cumva prea optimiști.

Oligofrenă politic, electopulimea nu e oligofrenă în sens uman. Nu este exclus ca abia acum Mariile și Ionii pesedeului să afle că există un Traian care l-a dat pe fratele său justiției pentru a se face dreptate.

Electopulimea are o memorie ancestrală a situațiilor în care un frate nenorocit compromite un om cinstit. Există și varianta ca pontavaranii să fi zgândărit fondul etic al poporului și să se trezească cu o reacție neașteptată.

Trebuie, de asemenea, să așteptăm reacția electopulimii la folosirea romilor borâți drept acuzatori ai românilor. Iarăși sunt posibile efecte care să li se pară pontavaranilor perverse.

Nu sunt deloc sigur că pontavaranii și-au calculat demersul până la ultimele consecințe. Dacă un frate de șef de stat a intrat la bulău, nimeni nu s-ar mai șoca prea mult la începerea urmăririi penale față de un cârlan plagiator și traficant de influență.

Pontavaranii au dat cu toporul.

Să vedem încotro vor sări așchiile.