Îl citesc, aproape zilnic, pe poetul Constantin Preda.

 

Îl citesc pe Facebook, ceea ce face ca dintre poeţii contemporani să fie singurul care îmi marchează viaţa de zi cu zi.

 

Mulţi poeţi postează pe Facebook, dar dintre ei doar pe Constantin Preda îl citesc.

 

Nu ştiu să definesc talentul poetic, însă pe Constantin Preda îl simt pe pielea mea, în sensul că, de la o vreme, poezia lui îmi este reper în viaţă.

 

Fără să vrea, fără să-i cer voie, l-am făcut pe poetul Constatin Preda maestrul sufletului meu, învăţătorul meu în chestiunile inefabile ale existenţei.

 

Mă trezesc şi citesc, de pildă, aceste versuri:

 

„fotografie de nuntă

 

în această zare căruntă
în această fotografie de nuntă

 

e o tristeţe cruntă, -atât de cruntă
c-auzi cenuşa cucilor cum cântă

 

în linie joasă, în linie frântă
în această fotografie de nuntă

 

auzi cuţitul toamnelor cum se împlântă”.

 

 

Toate fotografiile nunţilor pe care le ştiu, ale altora, ori ale mele, vor fi, de acum, văzute de mine oarecum prin ochii lui Constantin Preda.

 

Spre seară, citesc:

 

„scrisoare

 

un amurg nebun coboara pe sindrile
in timp ce eu iti scriu acest letopiset de zambile

 

un amurg nebun,un munte de cenusa
ma-ngroapa-n tocul si-n fereastra de la usa

 

cenusa se asterne-n fiecare litera
departarea e ca o urma,in iarba,de vipera

 

se surpa izvoare,se-astupa fantani
eu iti scriu cu zambilele ce-au mai ramas din rugaciuni

 

se surpa izvoare,se surpa izvoare
eu mi-am facut chilie dintr-un licar de floare

 

e-atata tristete,e-atata uimire
cu un baltag tai tija florii catre risipire

 

ma-ntorc in sinea mea si-ti scriu soptit
acesta-i drumul dintre rana si cutit

 

un amurg nebun coboara pe sindrile
eu sunt mai carunt ca zapada carunta din file”

 

Constantin Preda este poetul cu care ţi-ar plăcea să fii frate, să fii, umăr la umăr, călător prin lume, să te regăseşti obligatoriu în viaţa de apoi.

 

El reuşeşte să facă din limbajul zis poetic o limbă de zi cu zi, de ajungi să te întrebi dacă nu cumva aşa ar trebui să vorbim cu toţii, precum Constantin Preda.

 

Puţini poeţi ai lumii au reuşit această întemeiere a poeziei ca limbaj cotidian precum Constantin Preda.

 

Într-un fel, doar într-un fel, îl asemuiesc cu Jacques Brel, un Jacques Brel oltean, rural, dar la fel de genial.

 

 

Gheorghe Smeoreanu