Sfaturi de specialist

Într-un articol dat publicităţii în luna februarie a.c. am insistat pe necesitatea pornirii unei ofensive pe frontul promovării agriculturii ecologice spre a ne alinia la preocupările tot mai obsedante pe plan mondial pentru asigurarea unei hrane sănătoase. În rândurile de faţă voi insista pe modalităţile concrete şi tentativele locale şi naţionale în direcţia sus-amintită.

… De la Camera Agricolă a judeţului Vâlcea am primit informaţia că tot mai mulţi fermieri de pe la noi au trecut deja spre practicarea agriculturii bio. Deocamdată au fost înregistraţi 22 de agricultori care au depus cereri de solicitare a ajutorului specific pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole. Este o dovadă că aceştia şi-au însuşit reglementările stabilite prin legislaţia naţională şi europeană. Un număr de 14 fermieri care deţin o suprafaţă totală de 225 ha au optat pentru culturile de porumb, fructe, legume şi fâneţe naturale, iar alţi 5, care au în stupine 567 familii de albine, au hotărât să realizeze produse apicole din seria celor standardizate ecologic. Prin urmare trendul fermierilor din Vâlcea s-a pliat destul de bine pe direcţia naţională, iar aportul lor este de-acum vizibil în cei 170 milioane euro cu cât s-a încheiat anul trecut valoarea producţiei bio.

Cee ce se ştie, însă, mai puţin chiar de către producătorii ecologişti este răspunsul la întrebarea care îi obsedează: cum să scape de dăunători fără a folosi insecticidele? Dacă de buruieni scapi prin lucrări de praşilă, manuale sau mecanizate, mai greu este cu eliminarea dăunătorilor. Aici intervin chiar misterele naturii. Există, de exemplu, în culturile de porumb un duşman periculos numit sfredelitor care, la prima vedere, nu poate fi combătut decât cu insecticide. Fermierii, însă, trebuie să urmărească şi altceva, adică să observe că acolo unde se instalează sfredelitori va apărea şi o musculiţă (denumită ştiinţific tricograma) care îşi depune ouăle în ouă de sfredelitor folosindu-le ca hrană. Pentru un alt dăunător, respectiv pentru ploşniţă, tot natura a găsit ac de cojoc. Duşmanul de moarte al ploşniţei este păianjenul roşu care se hrăneşte cu ouăle respectivei ploşniţe.

Echilibrul între dăunători şi inamicii lor nu se rezumă doar la cele două exemple, existând încă multe alte cazuri care respectă zicala populară: „orice naş îşi are naşul”. Buburuza, bunăoară, este un consumator nesăţios de păduchi de funză şi acarieni, dar în acelaşi timp atacă fără milă şi păduchii ţestoşi, ba chiar şi ciupercile care produc făinările. Până şi melcii cu cochilie sunt nişte ajutoare pentru fermieri prin faptul că sunt mari gurmanzi de ouă de limacşi şi ţeste de păduchi. Şi încă suntem departe de a fi epuizat şirul mijloacelor naturale de combatere a bolilor şi dăunătorilor. La acestea, în schimb, mai trebuie adăugate şi alte câteva măsuri de igienă culturală aflate la îndemâna fermierului din care nu trebuie să lipsească distrugerea resturilor infectate, irigarea cu apă necontaminată, dezinfectarea uneltelor de lucru, prevenirea apariţiei focarelor de infecţie ş.a.m.d. Toate acestea ajută la neutilizarea pesticidelor de sinteză, a fertilizanţilor şi altor substanţe chimice interzise în obţinerea de produse agricole ecologice.

Este indiscutabil faptul că drumul de urmat până la implementarea reală şi viabilă a tehnologiilor de cultură bio rămâne încă destul de lung. Importante sunt trei condiţii care trebuie neapărat respectate: prevenirea poluării solului cu substanţe chimice, protejarea echilibrului microorganismelor în sol şi ape, respectarea lanţului tehnologic până la capăt, adică până la recoltare. Când toate aceste condiţii vor fi îndeplinite, fermierul va fi şi el îndreptăţit să solicite certificarea şi atestarea ecologică, proces nu complicat, dar extrem de exigent. Etapele acestui proces presupun şi impun: cartarea agrochimică, interzicerea soiurilor hibride sau modificate genetic, verificarea calităţii apei din pânza freatică etc., operaţii pentru care, la nivelul întregii ţări, au fost înfiinţate 14 organisme private de inspecţie şi certificare ecologică.

Dr.ing. ION CÎLEA

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea