Sunteţi stareţ dar sunteţi singur în obşte, dacă mai putem vorbi despre obşte. Vă daţi singur ascultările şi singur le executaţi. Totuşi, sunteţi stareţul unui schit care are o biserică foarte veche, foarte importantă . Ne-aţi spus că este un monument istoric din 1520. O biserică despre care nu se ştiu foarte multe lucruri .

 

Nu are un istoric scris pentru că a funcţionat şi ca parohie , a fost şi părăsită vreo 70 de ani şi din această cauză nu a avut o continuitate a vieţuitorilor mănăstirii. Înainte vreme a fost dată de mitropolia Craiovei , după aceea de Cozia şi mai târziu de Episcopia Râmnicului .

 

Nu se intenţionează crearea unei vieţi de obşte?

 

Ba da. Acum, recent, cu venirea Înalt Preasfinţitului Varsanufie, se doreşte să facă o obşte aici.

 

Ar fi toate condiţiile .

 

Da sunt condiţii prielnice . Se poate face obşte. Se intenţionează să se facă obşte aici.

 

Dumneavoastră puteţi contribui în sensul acesta? Noi nu ştim cum se întâmplă. Se transferă fraţi călugări de la o altă mănăstire? Sau care este procedura?

 

Da, vin de la celelalte mănăstiri unde sunt mai mulţi călugări, îi poate transfera aici.

 

S-ar putea să le placă pentru că este foarte frumos la Dobruşa
Da. Este linişte. Aici este un colţ de rai

 

Şi multe hectare de vie are aici Arhipiscopia.

 

Via nu crează probleme pentru că sunt separate. Mănăstirea este separată, metocul cu viile e separat şi nu se încurcă treburile.

 

Cum reuşiţi să vă gospodăriţi ?
Sunt de 20 de ani aici , vă daţi seama că pe parcurs câştigi experienţă şi cu vârsta , pentru că mai am doi ani şi fac 60 de ani, te obişnuieşti. Apoi, omul sfinţeşte locul. Dacă te primeşte locul şi ai râvnă şi dragoste , totul e bine.

 

Douăzeci de ani aţi stat singur aici?

 

Acum fac 20 de ani. Am mai avut călugăr de pază la vie , mai vin unii temporar, dar se retrag la obştea lor. Când intri înt-o obşte şi te formezi într-o mănăstire, mai greu pleci de acolo. Şi sfinţii părinţi spun că „un pom plantat de mai multe ori nu aduce roade”. Din cauza aceasta călugării stau acolo unde s-au format. Trebuie ca să-i formezi pe locul respectiv , aşa gândesc eu.

 

Cine a făcut rânduiala schitului?
Eu când am venit aici am găsit un alt părinte mai bătrân, avea vreo 76 de ani, laolaltă cu o maică bătrână. Erau de 25 de ani la Dobruşa. Înaintea lor a fost alt părinte. Au fost alţi doi părinţi care au pus viile, în 57-58. Aici dealurile au fost decopertate de pădure şi s-a plantat via. Şi asta a fost obştea. Un călugăr , doi. Mai mulţi nu au stat. Nu ştiu cauza .

 

Cum funcţionează schitul? Care este rânduiala?

 

Îmi fac datoria la vie ca ascultare de la Arhiepiscopie, iar biserica funcţionează cu program de parohie. Sâmbăta, duminica, sărbătorile , sunt cu oamenii care vin la biserică şi cer rugăciuni . Multă lume spune că am har şi reuşesc să-i şi ajutăm prin rugăciuni. Sunt foarte mulţi oameni care sunt necăjiţi. În ultima perioadă vin foarte mulţi cu probleme cu capul, cu depresii. Vin la două trei rugăciuni la Sfânta Liturghie şi se fac bine.

 

Oamenii din zonă sunt credincioşi?

 

Da, vin la biserică, sunt unii care vin periodic , se spovedesc, se împărtăşesc . Sunt foarte mulţumiţi. Eu de ei, ei de mine . Ne-am ataşat aşa pentru că lucrăm împreună şi muncile agricole . Ei nu au avut preot şi venind un preot în mijlocul lor ei au fost foarte mulţumiţi. I-am mai şi ajutat, de multe ori.

 

Şi ei v-au ajutat pe dumneavoastră cu gospodăria?
Da. Vin de câte ori am probleme sau pur şi simplu mă întreabă dacă am nevoie de ei.

 

Plecaţi des de la schit?

 

Nu prea plec.

 

Nu vi s-a urât cu singurătatea?

 

Nu. Nu prea plec pentru că nu am unde să plec . Cât eram la Episcopie , 10 ani am stat acolo, eram cu Înalt Preasfinţitul permanent şi nu puteai pleca şi nu prea îmi place să plec. Am programul meu bine stabilit. Mă trezesc de dimineaţă la ora şase, până la zece sunt în program administrativ.

 

Ce fel de program?

 

Păi avem gospodărie, avem şi vaci, avem păsări şi porci .

 

De ce ziceţi mereu avem dacă sunteţi singur?

 

Adică mă refer la obşte, la mănăstire, că nu pot să zic că am eu singur. Aici avem şi angajaţi pe care îi plăteşte Episcopia. Dacă mergeţi să vedeţi via, veţi sune că nu îţi ajunge o zi să-i dai ocol . Trebuie să ştii să le coordonezi, să ştii să le organizezi, dar te ajută experienţa câştigată în timp.

 

Dumneavoastră trebuie să le daţi şi posibilitatea oamenilor să-şi câştige pâinea şi în acelaşi timp le sunteţi şi îndrumător spiritual.

 

Eu am fost nevoit să le fiu îndrumător spiritual pentru că ei nu au avut pe nimeni şi am făcut cateheză cu ei , pentru că preotul din comună nu venea aici, iar ei mureau nespovediţi, neâmpărtăşiţi . Preotul nu venea pentru că avea prea mare suprafaţa.

 

Este un sat mai izolat?
A fost un cătun.

 

Dar de ce a fost așa vitregit din punct de vedere spiritual?

 

La 1700 au fost aduși oamenii pe pământurile mănăstirilor, robi ai mănăstirilor care să muncescă pământurile, pentru că mănăstirea Dobrușa a avut pe la Comanca sute de hectare de pământ , la Câmpu Mare a avut de asemenea. A fost înzestrată de boieri. Doamna Stanca a donat 1000 de galbeni pentru biserică. Acest cătun pe parcurs s-a înmulțit și s-a unit cu comuna. Acum,marea majoritate au plecat în străinătate, pleacă la muncă cu contract și a trebuit să ne mai și mecanizăm. Cu banii de la Arhiepiscopie, pentru că nu poți singur . Am făcut și singur ce am făcut . Casa aceasta este făcută de mine cu ajutorul Primăriei .

 

Și s-ar spune că aveți o chilie a dumneavoastră.

 

Da, aici este toată casa cu camerele de locuit . Mai vin și călugări și turiști . Am lucrat permanent cu Primăria. Ne-a făcut gardul din fața bisericii , ne-a pus centrală termică .

 

Este mare lucru să primești ajutor!

 

Da, cu Primăria am lucrat permanent. Am avut tot timpul parte de primari buni, credincioși . Am mai construit și o capelă în cimitir , pentru sat. Am avut niște cazuri sociale când la ei în parohie nu i-a îngropat preotul respectiv și i-a adus aici . Avem aici și un cimitir . Cimitirul a fost pe lângă biserică și aici când vin apele , am avut într-un an , mi-a intrat apă în biserică de vreo cinci ori. Dar acum am reușit să facem canalizarea , șanțul de pe drum, s-a făcut mai mare și captează apa , nu mai vine în curte.

 

Câte hectare de vie sunt?

 

Sunt în jur de 8 hectare.

 

Vinul pe care îl produceți ce faceți cu el?

 

Stă aici o perioadă, apoi merge pentru Sfânta Liturghie, pentru întreaga Arhiepiscopie a Râmnicului.

 

Este foarte frumos că lucrați via pentru vinul Sfintei liturghii!

 

Îmi place tot ce tine de munca în vie. Dumnezeu alege omul pentru locul respectiv. Omul sfințește locul.Iar aici este muncă, nu glumă, muncă serioasă.

 

De unde ați învățat toate acestea?

 

Am lucrat cu o persoană care se pricepe în viticultură timp de 10 ani. Unul dintre cei mai buni degustători din Europa. Am învățat meserie de la el.

 

Nu vă gândiți să luați lângă dumneavoastră niște călugări mai tineri? Pe care să îi învățați, să le împărtășiți din tainele acestea?

 

Am înțeles că Înalt Preasfințitul vrea să facă obște aici și atunci sper să găsesc un băiat care să ducă mai deprte această meserie.

 

Duceți o viață de călugăr, dar dacă v-ar vedea cineva ar zice că sunteți preot de mir pur și simplu foarte integrat social.

 

Așa este, pentru că sunt aici în sat și majoritatea timpului îl petrec cu oamenii.

 

Cum ați ajuns la călugărie?

 

Sunt din 1980 la mănăstire. Suntem din familie. Am două mătuși care sunt călugărițe, trei unchi călugări , cinci preoți în familie . Iar chemarea aceasta a plecat din suflet. Eu încă de mic eram la strană, deja citeam. Am câțiva unchi care sunt cântăreți. Eu sunt de loc de la Buzău.

 

Neavând un tovarăș de drum care să vă susțină, să fiți împreună, nu este mai grea călugăria?

 

Chiar singur nu am fost. Înalt preasfințitul Gherasim venea de două, trei ori pe săptămână pe la mine. Ne consultam în unele probleme. Când avea timp să se recreeze venea aici la noi. Iar în ultima săptămână până să moară a venit aici cu o maică și cu o nepoată de a dânsului.

 

Da, părinte, dar noaptea tot singur rămâneţi.

 

Aşa este, dar nu avem nici un fel de probleme. Să vedeţi, ziua, dacă sunt plecat, sătenii nu lasă pe nimeni să intre în curte.

 

Sunteţi aproape ca un preot de mir doar că nu aveți familie.
Îi slujim lui Dumnezeu. Și preoții de mir și călugării preoți. Facem Sfânta Liturghie împreună.

 

Nu aveți câteodată nostalgia faptului că puteați să duceți aceeași viață, dar să aveți o familie, să aveți copii?
Nu am tânjit niciodată după o asfel de viață pentru că îi știu necazurile. Nu este o viață fericită să fii căsătorit. De fapt sunt două căi de mântuire, căsătoria și călugăria. În căsătorie ai crucea ta de dus, fiindcă trebuie să asculți de familie, de soție, soția de tine. Este un jug care trebuie dus. Călugăria trebuie să o duci pieptiș. Este un război permanent ca să te mântuiești. Dacă nu cauți mântuirea, ce altceva să cauți?

 

Și războiul cu cine îl duci?

 

Îl duci cu tine însuți, cu lumea, cu vrăjmașul. Aceste războaie trebuie să le duci până la mormânt și ca să te mântuiești trebuie să le duci cu vitejie. Vrăjmașul te chinuie până la groapă, până îți dai sufletul. Dacă nu ești cu mintea trează, nu reușești să duci războiul. Duminica te hrănești , te încarci cu energie , cu bunul Dumnezeu, ca să poți să treci peste săptămână. Sâmbăta mai facem câte un acatist , mai facem rugăciuni. Sunt anumite rugăciuni care te ajuă să mergi mai departe.

 

Sunteți mulțumit, fericit?

 

Mulțumit. Fericit niciodată. Sunt mulțumit sufletește că mi-am făcut ascultare , că suntem călugări, noi suntem sub ascultare firească direct a Episcopiei și Înalt Preasfințitul a fost permanent cu noi. A venit, ne-a dat sfaturi, ne-a îndrumat, ia dacă am greșit ne-a certat . Nu poți să fii perfect. Perfect este numai Dumnezeu
Acum, Înalt Preasfințitul Varsanufie cum se raportează la schitul de aici?

 

A venit de vreo două ori Înalt Preasfințitul , mai trimite și băieții care se ocupă . Așteptăm până se mai așează, până cunoaște și dumnealui zona. Este greu când vii într-o zonă pe care nu o cunoști.

 

Vă mulțumim frumos!

 

– Doamne ajută !

---

Interviu realizat de Gheorghe Smeoreanu (Criterii Naţionale) şi Tiberiu Pîrnău (Ziarul de Vâlcea)