De ce oameni de bună – credință ajung la idei politice extrem de diferite?

 

Putem emite judecăți centrate pe psihologia unei persoane, dar ele pot fi ușor contracarate.

 

Preşedintele PNL Ilfov, Hubert Thuma, i-a reproșat lui Ilie Bolojan că nu dorește ca un alt liberal să preia funcția de premier, pentru a continua proiectele începute:

„Avem șansă unui guvern liberal cu miniștri liberali care ar putea să continue proiectele începute de PNL, dar am dedus că singură problema reală este că acest prim-ministru nu sunteți dvs. dle Bolojan. Un alt coleg liberal nu poate conduce un guvern, nu poate duce România mai departe. Voturile PSD au fost bune când ați fost votat președinte al Senatului, când ați fost votat premier au fost bune”, i-a spus Thuma lui Bolojan.

 

Evident că Bolojan a venit cu o replică cel puțin la fel de credibilă:

 

„Înţelegem cu toţii nevoia de a avea un Guvern care să gestioneze situaţia în care se găseşte România. PNL a gestionat funcţionarea ţării chiar şi în condiţii de interimat. Încălcarea deciziilor principiale ne duce într-o zonă de a repeta nişte greşeli pe care le-am făcut în trecut. Pentru a vedea unde suntem, vă supun din nou votului reconfirmarea deciziilor anterioare, ca soluţia politică pe care o propune PNL să nu ne ducă la o înţelegere cu PSD. În funcţie de acest vot, ne setăm discuţiile”, a spus Bolojan.

 

Să observăm că ambele grupări au și nu au suficientă dreptate, iar opinia publică s-a împărțit, fiecare tabără venind cu argumente valabile. Întrebarea care se pune este:

• Cum facem diferența, cui am putea să-i dăm dreptate în mod obiectiv ?

 

Niciodată o carte nu a fost mai utilă pentru a răspunde la această întrebare. În cartea Mintea moralistă, Jonathan Haidt susține că moralitatea umană se bazează pe câteva „fundamente morale” universale. Oamenii și grupurile politice diferă nu pentru că unii ar fi morali și alții nu, ci pentru că acordă importanță diferită acestor valori, care sunt în număr de șase.

 

1. Grija / Vătămarea (Care/Harm)
   • Compasiunea, protejarea celor vulnerabili, evitarea suferinței.
   • Exemple: ajutorarea celor aflați în nevoie, protecția copiilor, drepturile omului.
2. Corectitudinea / Înșelăciunea (Fairness/Cheating)
   • Dreptatea, reciprocitatea, egalitatea de șanse.
   • Exemple: respectarea regulilor, combaterea discriminării, meritocrația.
3. Loialitatea / Trădarea (Loyalty/Betrayal)
   • Fidelitatea față de grup, familie, națiune sau comunitate.
   • Exemple: patriotismul, spiritul de echipă, solidaritatea.
4. Autoritatea / Subversiunea (Authority/Subversion)
   • Respectul pentru tradiții, ierarhii și lideri legitimi.
   • Exemple: respectul față de părinți, profesori, instituții.
5. Sacralitatea / Degradarea (Sanctity/Degradation)
   • Ideea că anumite lucruri sunt sfinte, pure sau demne de respect.
   • Exemple: normele religioase, puritatea corporală, respectul pentru simboluri sacre.
6. Libertatea / Oprimarea (Liberty/Oppression)
   • Rezistența față de dominație și abuz de putere.
   • Exemple: libertatea de exprimare, opoziția față de tiranie și control excesiv.

 

Haidt argumentează că persoanele cu orientări politice diferite pun accente diferite pe aceste valori. De exemplu, în general, progresiștii tind să se concentreze mai mult pe corectitudine, în timp ce conservatorii acordă importanță tuturor celor șase fundamente într-o măsură mai echilibrată.

 

Mesajul central al cărții este că judecățile morale apar în primul rând din intuiții și emoții, iar rațiunea intervine adesea ulterior pentru a justifica ceea ce simțim deja. Înțelegerea acestor fundamente morale ne poate ajuta să deslușim mai bine de ce oamenii de bună-credință ajung la concluzii politice și religioase foarte diferite.

 

Ce ne spune, așadar, Jonathan Haidt este că în politică și nu numai, oamenii sunt de două feluri: conservatori și progresiști. Conservatorii nu îl pot înțelege pe Ilie Bolojan deoarece pun accentul pe compasiune, pe protejarea celor vulnerabili, pe evitarea suferinței. La rândul lor, progresiștii se înclină preponderent la rezistența față de dominație și abuz de putere și iau în considerare mai puțin grija față de semenii lor. Gruparea Bolojan din PNL este în mod clar progresistă. Acest lucru s-a mai spus, dar aplicarea pe cazul concret al teoriei lui Jonathan Haidt demonstrează științific faptul că PNL s-a predat USR.

 

Pentru că așa gândește, pentru că face parte din anumite grupuri de interese, pentru că îl avantajează acest lucru, Ilie Bolojan acționează ca un progresist și anulează cuvântul ”Național” din denumirea PNL. Adepții săi sunt fie progresiști, la rândul lor, fie oportuniști, dar asta nici nu mai contează, important este spiritul grupului, iar acesta poate fi caracterizat, chiar dacă în mod răutăcios, ca fiind sorosist.

 

Nu întâmplător Ilie Bolojan colaborează strâns cu Maia Sandu și ia decizii sfidătoare la adresa administrației Trump. Atmosfera pe care premierul nostru demis o respiră la Paris, Berlin și Chișinău este una anti – MAGA.

 

Are nevoie România de un progresist extremist precum Ilie Bolojan ? Evident că nu. Totuși, acea secțiune a opiniei publice care îl susține a pus deja accentul pe valoarea nr. 6, a mizat pe rezistența față de abuzul de putere.

 

Există șase valori fundamentale pe care le prioritizăm fiecare în mod onest și ne apărăm cu îndârjire ierarhia pe care am stabilit-o. Oamenii cu pretenții culturale absolutizează respectarea regulilor, combaterea discriminării, meritocrația. Cei care se pot decentra de propriul ego, precum și oamenii mai simpli mizează mai mult pe compasiune.

 

În acest moment al istoriei, există români onești care acționează împotriva interesului național. Acest interes este prioritar față de reguli aplicate idolatru.

 

Chiar dacă nu e foarte tranșantă, viziune lui Jonathan Haidt ne poate explica mult și fără patimă cine este Bolojan și ce se întâmplă în aceste momente în România.

 

Gheorghe Smeoreanu