De la o vreme, publici pe Facebook atacuri cam murdare împotriva unor lideri ai partidului din care ai făcut parte, nu contează care partid.

Că nu au sens, că sunt istorie etc.

Doamna ta a urmat, de asemenea, același drum al avantajelor politice, al marginalizării și al revanșei.

Despre doamna Iagăr nu vreau să discut, dar tu, dragă Adi Ștefănoiu, dintotdeauna mi-ai părut un elegant, un om deasupra grămezii. Nu te puteam percepe altfel și pentru faptul că ai fost mâna dreaptă a regretatului ministru și șef al PSD Argeș, un lord, Șerban Valeca.

Ați trecut, tu și doamna Iagăr, la adversari. Se mai întâmplă. Să treci însă de la noblețe la mitocănie se întâmplă rar și întotdeauna e șocant, poate chiar dezgustător.

M-am gândit dacă să stau pe margine sau să comentez și iată că am ales. Comentez fiindcă îmi pare rău că îți irosești astfel respectul oamenilor, acumulat în decenii, și talentul de fost jurnalist profesionist de excepție.

Sunt extrem de rezervat scriind această scrisoare deschisă. Mi-am propus, de când am atins tastatura, să nu alunec în exprimări care să vă rănească pe tine și pe partenera ta de viață, dar dau un sfat, chiar dacă nu mi l-ați cerut. Opriți-vă, viața e lungă, Argeșul e doar un județ, nu vă fixați într-o imagine dubioasă.

Am citit un pamflet despre tine și doamna Iagăr. Dezgustător de mizerabil, dar și scris cu o mână diabolic de pricepută. Nu-i mai dați apă la moară pamfletarului anonim, el va câștiga, în cele din urmă, pentru că vă reproșează că scuipați unde ați lins, ceea ce este o paradigmă ordinară oriunde și oricând.

La viața voastră, doamnă și domnule, ați scris articole bune, nu josnice atacuri la persoană. Reveniți, vă rog, la articole.

În fine, trebuie să mă opresc, fiindcă vreau să scriu plat și asta nu mă aranjează, dar optimist cum sunt trag speranța că mă veți asculta și veți opri postările insalubre.

Ori, cine știe, mă veți băga și pe mine în ciorbă, ca să fie mai gustoasă.

Prefer prima variantă, dar de o fi cea de a doua, voi vedea atunci ce și cum. Deocamdată, considerați-mă implicat voluntar, fiindcă ați insultat oameni care nu merită asta.

Nici domniile voastre nu meritați insultați, cel puțin așa funcționează raționamentul meu într-o frumoasă zi de vară.

Bucurați-vă de ceea ce ați fost și sperați la ceea ce veți putea fi. Dacă aveți valoare (nu mă îndoiesc) viitorul vă așteaptă.

Cu încăpățânarea de a crede că această notiță nu e deșertăciune, vă doresc, amândurora, cele bune.

Gheorghe Smeoreanu