Vă voi spune o poveste adevărată, deși incredibilă, o poveste despre lăcomie și șmecherie. Pentru a înțelege mai bine ceea ce voi relata, încep cu o întrebare, de fapt, mai multe:

– Ce credeți că fac eu acum, scriind acest articol ? Fac eu artă, literatură, îmbogățesc prin articolul acesta patrimoniul național, dezvolt spiritualitatea românească ? Este un act de creație, de inspirație, un demers estetic ceea ce fac eu acum ?

Sper că toată lumea a răspuns că NU. Dacă ați răspuns NU, aveți perfectă dreptate, eu scriu acum un simplu text, chiar dacă îl putem numi, emfatic, EDITORIAL. Acest text cuprinde, ce e drept, în substanța lui, un dram de inspirație, dar nu suficient cât să îl facă un act artistic, în plus articolul meu nu vorbește despre metafizică, nu trezește sentimente estetice, nu cuprinde decât poate în mică măsură figuri de stil, nu are legătură cu frumosul, are legătură doar cu adevărul.

Când voi semna, la final, articolul, nu va fi o semnătură de artist, de scriitor, nu voi intra în atenția criticilor literari, nici în istoria literaturii.

De ce vă spun toate acestea ? Pentru că o minciună uriașă se plimbă prin România, este propagată de mii de oameni și consumă de la bugetul de pensii milioane de euro.

În urmă cu ceva timp a apărut așa-zisa Uniune a Ziariștilor Profesioniști din România, iar în ultimii ani s-a îmbogățit cu mii de membri.

De ce ? Pentru că în baza unei legi care se referă la scriitori, artiști plastici și muzicieni, cei care intră în această Uniune a Ziariștilor primesc o pensie mărită cu 50 %.

Așadar, nu e nevoie de un salariu mare, de taxe și impozite mărite, de contributivitate, de Pilonul 2 de pensii, ci de acces la această Uniune a Ziariștilor Profesioniști. Așa-zisă Uniune.

De ce îi spun așa-zisă ? Pentru simplul motiv că din ea nici măcar nu fac parte doar ziariștii, adică acei oameni care lucrează sau au lucrat într-o redacție, ci mai ales colaboratorii, cei care au scris sporadic, unii doar la gazete care nu mai sunt sau nu au fost niciodată, alții doar pe Facebook, în plus, sunt primiți aici cameramanii de la televiziuni, oamenii de la butoane, chiar și purtătorii de cuvânt de la diferite instituții.

Toți aceștia primesc sau vor primi o pensie mai mare cu 50% făcă să plătească nimic în plus.

Nu este aceasta o șmecherie ? Eu cred că da.

Ați știut că există așa ceva? Eu cred că nu.

Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, voi veni cu un exemplu.

Să presupunem că vă apropiați de vârsta de pensionare și vă aduceți aminte că în tinerețe ați scris la revista școlii câteva articole sau poezii. Apoi, ați scris la ziarul local, o dată pe an, un articol sau o știre despre ce se întâmplă la locul dumneavoastră de muncă. Ei bine, dacă decupați aceste articole, adăugați o recomandare, o copie de pe buletin și un extras de pe cazier, puteți deveni membri ai acestei Uniuni și să primiți o pensie mărită cu 50%.

Dacă nu mai găsiți ziarele unde pretindeți că ați scris sau chiar ați scris, puteți da o declarație pe propria răspundere că ați scris. Nu contează câte articole, o comisie vă va ”evalua” și aveți șanse mari să fiți primiți în așa-zisa Uniune. Nu am dovezi, dar cred că este posibil ca unii să fi dat șpagă.

Cineva a scris la Revista Învățătorului și este membru.

Cineva a scris la Gazeta Învățământului și este membru.

Altcineva a scris la Gazeta matematică, la Revista Filateliștilor, la Revista Apicultorilor.

Unii nu au scris nicăieri, doar au pe cartea de muncă mențiunea că au trecut printr-o redacție, unde cine știe, au făcut cafele pentru șefi, ori au bătut la calculator.

Intră aici și tehnoredactorii.

Așa este că sunt descurcăreți acești oameni ? Reușesc ei să mănânce cu polonicul acolo unde alții folosesc doar lingurița ?

Sunt membri și unii ziariști adevărați, dar sunt puțini. Asta oricum nu contează, fiindcă presa, de când este ea și cât va fi, nu este un act estetic, artistic, o creație în adevăratul sens al cuvântului. Dacă începem să declarăm presa creație, atunci să o facem și cu olarii, cu dansatorii, cu zugravii de icoane, cu ebeniștii, cu toți cei care fac artă din meseria lor.

Oricine muncește bine poate spune că face artă din meserie, dar e absurd să pretinzi că scriind o știre despre un accident rutier faci creație și meriți pensie mărită.

Șefii acestei așa – zise Uniuni pretind că o comisie analizează situația de la caz la caz, dar cel puțin în Vâlcea și în Olt au devenit membri și primesc sau vor primi astfel de pensii unii care au fost la viața lor orice altceva decât ziariști.

Recunosc că nu știu cum stă situația în Argeș, unde președinte a fost, până de curând, decanul de vârstă al ziariștilor, dl Mihai Golescu. Fac parte din organizație și jurnaliști consacrați și, sincer, dacă ar fi doar ei nu aș mai fi scris aceste rânduri. Ei sunt însă minoritari.

Oricum, opinia mea este că și dacă ai fost o viață ziarist, nu înseamnă că ești un CREATOR în sensul legii.

Ca să înțelegeți și mai bine cum stau lucrurile în unele județe, vă mai spun că s-a acceptat ca membrii să nu mai facă stagiul de cinci ani vechime pentru a primii pensie mărită, putând să plătească cotizația retroactiv. Pentru a putea primi pensie mărită chiar și unii care au făcut pușcărie pentru corupție, s-au dat derogări de la statut.

Așa-zisa Uniune a Ziariștilor Profesioniști cuprinde, culmea, într-o proporție covârșitoare amatori.

Și mulți escroci.

Când pensiile sunt mici, s-au găsit unii, mai șmecheri, să se declare ”artiști”, ”scriitori”, ”literați” doar pentru că au avut vagi legături cu presa. Și să ia bani necuveniți de la bugetul de pensii.

Este o reală amenințare la securitatea națională deoarece numărul șmecherilor de la așa-zisa Uniune crește și iar crește.

Până când ?

Gheorghe Smeoreanu

14 iulie 2022