Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a promulgat noua lege a minorităţilor naţionale, a anunţat vineri Parlamentul de la Kiev, pe fondul unor critici din partea statelor vecine, inclusiv din partea României şi Ungariei.

Ministerul Afacerilor Externe a condamnat în termeni duri modificarea de către Rada Supremă a Ucrainei a statutului privind minoritățile naționale. MAE consideră inacceptabil faptul că partea ucraineană nu a ținut cont de drepturile românilor din Ucraina și nici nu au modificat legea în concordanță cu directivele europene, din momente de Kievul vizează integrarea în Uniunea Europeană.

”Dar valoarea protestului este simbolică, conchide Cornel Nistorescu, adică zero. Noi nu avem nici oameni și nici mecanisme care să impună condiții Ucrainei. N-avem nici oameni care să le explice americano-europenilor că drepturile minorităților din această țară se află la baza acestui conflict întins peste decenii. Și nici aceștia nu sunt gata să blocheze sprijinul acordat Ucrainei pentru protecția minorităților cînd în joc se află și o enormă minoritate rusă. În cazul acesta,  nu este vorba doar despre minoritatea românească, ci și de minoritățile rusă, maghiară, poloneză, ruteană, tătară, lituaniană etc. Autoritățile ucrainene mai vechi sau mai noi socot că limitarea drepturilor de limbă și cultură ale minorităților are drept efect un status quo în vitalitatea și propensiunea limbii și a culturii ruse în zonele estice ale Ucrainei. Asta în primul rînd. Și pe această bază, la o creștere continua a unității și solidității Ucrainei. Ceea ce este fals.”

Este interesant de observat că oamenii politici din România nu comentează situația din Ucraina și nici alte aspecte geopolitice. În afară de șefii de la București ai partidelor, dar și aceștia cu surdină, ca să nu zic cu lesă, nimeni nu comentează nimic pe subiectele fierbinți. În provincie, nici atât, e o tăcere asurzitoare.

În context, sunt bucuros să observ, în Argeș, că președintele PSD județean și al CJ, Ion MÎnzînă, iese din hora fricii și are un mesaj. Vi-l semnalez în integralitate:

”Ca să ne înțelegem din start. Nu sunt putinist! Am tratat cu empatie poporul ucrainean. Colegii mei din TSD ARGEȘ au fost printre primii care i-au primit pe refugiați cu alimente și haine la vamă! Colegul meu Adrian Dumitru BUGHIU anunța tot atunci disponibilitatea de a găzdui gratuit refugiați. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș a tratat cu maximă implicare toate cazurile ajunse în Argeș care au necesitat asistență.

DAR… Modificarea de către Rada Supremă a Ucrainei a statutului privind minoritățile naționale, este o jignire la adresa României și, în mod special a românilor care trăiesc în Ucraina. Unii dintre ei au luptat, luptă și acum pentru Ucraina! Unii au fost răniți sau chiar au murit în aceste lupte!

Și atunci, cum puteți să recurgeți la un asemenea gest, voi politicienii din Rada Supremă a Ucrainei, și să votați o asemenea lege ticăloasă?

Cum vreți să fim frați și să sprijinim și intrarea forțată în UE a Ucrainei când acest stat, prin voi, taie drepturile românilor și copiilor lor, când puneți stavilă în fața limbii vorbite de români?

Noi, aceștia care v-am tratat în România mai bine decât pe suferinzii noștri?

Vreți să fim frați? Tratați-i cu respect pe frații noștri de sânge din Ucraina mai întâi- a treia comunitate etnică!

Respectați normele europene, așa cum și noi suntem obligați să o facem!

Altfel, cu ce sunteți voi mai europeni în valori decât Putin?

Liderii noștri, în frunte cu președintele României, ar trebui să transmită un mesaj ferm:

Pâna la Slava Ucraina, întotdeauna și în primul rând, Slava România, Slava Români!

Dumnezeu să ne aibă pe toți în pază, indiferent pe ce colț din lume trăim!”, a scris Mînzînă, pe Facebook.

Înțeleg că este riscant să vorbești pe astfel de subiecte fiindcă nu se știe ce se mai întâmplă. Apoi, șeful te poate lua la ochi. Totuși, fără opiniile liderilor apropiați comunității nu vom avea niciodată nici dezbatere, nici opinie publică.

Iată de ce apreciez și consider un model de urmat curajul lui Ion Mînzînă.

Gheorghe Smeoreanu