Un articol cu privire la preotul bătăuș Calistrat de la Vlădiceni a fost întâmpinat de mulți cititori cu ocările obișnuite pe rețelele de socializare la postările cu caracter politic.

De pildă, așa eram ocărât acum opt ani când sfătuiam să nu fie ales Iohannis , ori acum patru ani, când ziceam că Ordonanța 14 a lui Dragnea trebuie lăsată în pace, asta ca să dau numai două exemple.

Ideea ar fi că preotul e și el om, că și-a ieșit din papuci, că nici nu a lovit, ci a îmbrâncit, ceea ce e cu totul altceva, că de fapt i s-a pus piedică și a căzut peste niște nenorocite.

Degeaba l-am adus în sprijinul meu pe purtătorul de cuvânt al Patriarhiei care vorbea despre ” gestul violent și scandalos comis de un cleric monah”, enoriașele și chiar unii enoriași au sărit să mă bată cu vorba, iar dacă mă prindeau fizic, mă altoiau de-a dreptul.

Astfel de reacții sunt culmea ateismului și progresismului, oamenii respectivi cred în orice, numai în Iisus Hristos, nu, poate în diavol.

”  Expresiile predilecte ale diavolului sunt vulgaritatea gureșă, lejeritatea suspectă față de lucrurile cu adevărat importante, parodierea gravității, circul. Spectacolul obscen din jurul propriului sine. Ca orice desprindere de realitate, ca orice inadecvare la propria măsură, ca orice abolire a măsurii însăși, excesul, insolența, aroganța, nebuneasca luare în deșert a numelui Domnului devin condițiile optime pentru o gravă și rușinoasă prăbușire. Dincolo de care putem ghici un rânjet satisfăcut”, spunea, pe bună dreptate, Vasile Bănescu.

Desigur, nu contează ce face popa, Biserica este sfântă și eternă, dar pe de altă parte, relativismul moral este distrugător pentru comunitatea creștină.

Acum, după ce am scris și aceste rânduri, nu voi îndrăzni să mă duc pe la Mănăstirea Vlădiceni, chiar dacă mă voi afla prin preajmă.

Ori mă bate popa, ori mă bat fanii popii. Fiindcă acest Calistrat nu merită să poarte numele Sfîntului Mucenic și viteaz ostaș al lui Hristos și pe al personajului din Baltagul.

Gheorghe Smeoreanu