Un mare poet sudamerican spunea că, împlinind 50 de ani, se declară republică independentă. Azi, am decis să fac același lucru, să mă declar independent față de România.

Metaforic, se-nțelege.

Motivul acestei declarații îl constituie faptul că președintele acestei republici, al cărei cetățean nu mai vreau să fiu, a dorit să mă ducă, fără voia mea, la mitingul de la Timișoara.

Știu că formularea e absurdă, dar nu are cum fi altfel din moment ce situația e absurdă.

Președintele României s-a dus să militeze la un miting care nu e al tuturor românilor, de pildă, nu e și al meu. Asta vreau să spun prin exprimarea că m-a tîrât la Timișoara.

Nu vreau să fiu legat de carul de luptă al dlui Antonescu, așa încât altă soluție nu am decât să mă declar republică independentă.

Până pleacă omul, cel puțin.