Franţa, unul dintre partenerii noştri indiscutabili din multe puncte de vedere, înregistrează un deficit comercial de 47 de miliarde de euro cu R.P. China. ,,Plecând de la aceste constatări, Parisul ar dori ca firmele chinezeşti să investească mai mult în Franţa şi să împărtăşească cu partenerii ei de aici inovaţiile pe care le stăpâneşte în sectoarele „mobilităţilor durabile, al bateriilor şi al fotovoltaicelor”, conform rfi.ro. Ca să nuanţăm, liberalul E. Macron se deplasează a patra oară la Beijing, lasă mândria şi ideologia la o parte şi le lansează investitorilor şi membrilor Partidului Comunist Chinez invitaţia să construiască fabrici chinezeşti în Franţa, ca să aibă locuri de muncă şi export, plus alte avantaje pentru populaţia Franţei şi, la o adică, cea a Uniunii Europene.

Noi, în România, care de bine de rău avem relaţii bune cu Beijingul, lăsate moştenire din timpul regimului comunist român şi păstrate într-un fel de amorţire ulterior, care avem o bună poartă de intrare în Europa prin Portul Constanţa, autostrăzi în lucru şi extindere, aflaţi într-un moment în care avem nevoie ca de aer de investiţii, de mai multe fabrici şi noi locuri de muncă, conform analiştilor de tot soiul, dar mai ales al celor care conduc MAE, NU AVEM VOIE să îi abordăm şi să îi invităm pe omologii din China să vină şi să investească în România.

Eu fan al comunismului nu sunt, doar că nu sunt nici autosabotor. Pot vedea că Germania este prezentă masiv prin companiile sale în China şi analizează serios să înlesnească investiţii mari chinezeşti la ei acasă, pe când noi nici nu încercăm, prin instituţia prezidenţială, să cerem o vizită la nivel înalt la Beijing! Poate aşa se poate obţine mai repede şi o vizită la nivel înalt la Casa Albă?! Nu s-a gândit nimeni? Poate că este o nebunie să avem aşteptări de la cei şi cele care conduc MAE, dar avem Parlamentul României, oameni de afaceri români, interese, exemple ca Franţa şi Germania, Grecia şi Olanda, Ungaria şi Italia, care sunt în UE, dar și foarte deschise față de investițiile chineze. Doar nu scrie nicăieri că nu putem face autostrăzi cu europenii, centrale atomice cu americanii şi fabrici cu turcii şi chinezii.

Ca să închei cu ce am început, cu Franţa, da şi România, nu subliniez că Ministerul Afacerilor Externe francez oferă următoarea definiţie: „Diplomația economică franceză […] urmărește trei obiective principale, complementare: sprijinirea companiilor noastre pe piețele externe; atragerea de investiții străine creatoare de locuri de muncă în țara noastră; și o mai bună adaptare a cadrului de reglementare european și internațional la interesele noastre economice defensive și ofensive .” https://www.diplomatie.gouv.fr

Politica noastră externă și-a pierdut și definiția, și identitatea!

Prof. dr. Nicolae Georgescu